Jucatoarea de tenis Raluca Olaru a ales sa dea bacalaureatul in loc sa cistige cel putin 20.000 de dolari. Scoala este un apendice al sportului, extirpat de multe ori cu buna stiinta inca de pe bancile gimnaziului. Cohorte de aspiranti la glorie inchid caietele inainte de vremea majoratului si scriu doar in vis, pe tricourile admiratoarelor sau in caietele pustilor dornici de autografe. Aceasta imprudenta este repede taxata de selectia sportiva si multi dintre ignoranti, atunci cind se dezmeticesc, constata ca sint prea saraci pentru un viitor decent si prea batrini pentru a mai invata. Situatia este cu atit mai dramatica in Romania - unde marii campioni sint numarati pe degetele de la miini -, iar cind un sportiv alege cartea in locul banilor, situatia pare iesita din comun.

Este cazul Ralucai Olaru, cea mai buna jucatoare de tenis pe care o avem in acest moment, care in urma cu doar doua luni a participat la primul sau turneu de Mare Slem, cel de la Roland Garros, unde a reusit sa ajunga pina in turul trei. Aflata abia la inceputurile carierei in seniorat, fosta campioana de junioare de la Wimbledon 2004 ar fi putut reveni in aceste zile pe terenurile de la All England Club, unde numai simpla prezenta pe tabloul principal i-ar fi adus in cont 20.000 de dolari. Suma ar fi reprezentat o cincime din cit a cistigat pina acum din sport, insa Raluca a preferat sa rateze Wimbledonul pentru a fi prezenta in Romania la examenul de bacalaureat. A evitat sa intre in spirala acelui „lasa ca-l dau data viitoare", constienta fiind ca i-ar fi fost din ce in ce mai greu sa-si incheie studiile. Sesiunea de toamna s-ar fi suprapus cu US Open, vara viitoare ar fi fost un alt Wimbledon si tot asa, pina cind i-ar fi fost greu sa se mai intoarca la scoala, poate din cauza unei previzibile faime. S-a prezentat la Bac acum, intr-un semianonimat, examinatorii de la limba romana chiar intrebind-o ce sport practica si raminind uimiti cind au aflat ca este cea mai valoroasa jucatoare de tenis a Romaniei. Nota pe care a luat-o, 10, nu a fost neaparat rezultatul indulgentei profesorilor, ci mai ales al eforturilor Ralucai, care din luna martie face meditatii, iar dupa Roland Garros a preferat sa stea acasa si sa invete. In loc sa se acopere de scutiri care sa mascheze absentele, ea a ales scoala. Este poate o dovada de sport sanatos la cap care da in acelasi timp raspunsul la performanta. Sigur, scoala nu este o conditie esentiala pentru dobindirea celebritatii, dar asigura sportivului un confort psihic interior, iar urechile celor care ii asculta un interviu nu mai sint chinuite.