In librarii, un volum format mare, frumos si bogat ilustrat, cu aspect de album de arta, are un titlu naucitor: "100 de catastrofe naturale". In multimea cartilor care inventariaza locuri faimoase - "50 de capitale de vizitat" - creatii celebre
In librarii, un volum format mare, frumos si bogat ilustrat, cu aspect de album de arta, are un titlu naucitor: "100 de catastrofe naturale". In multimea cartilor care inventariaza locuri faimoase - "50 de capitale de vizitat" - creatii celebre - "70 de minuni ale lumii" - sau tablouri care trebuie neaparat cunoscute - "1.000 de capodopere ale picturii" - , aparitia unui panoramic al nenorocirilor spectaculoase poate sa semene a contributie editoriala necesara. La urma urmei, tot ce are o dimensiune si un motiv provocator, ca exceptie, poate fi insumat intr-un clasament. In 1990, un jurnalist cunoscut ca excentric si cinic cumparase din Germania un cartoi de marimea unui atlas, care se chema "Cele mai innebunitoare 100 de sexe de femei din toata lumea", si reusea intr-adevar sa nauceasca toate redactiile unde-l arata.


Poate ca albumele cu imagini ale dezastrelor n-or sa aiba niciodata titluri comerciale, de tipul "Cele mai mari 100 de inundatii" sau "Cele mai cumplite 100 de boli". Intrevad in editarea volumului cu 100 de catastrofe care au speriat omenirea un substrat educativ, o cauza prevenitoare. Numai ca ideea aceasta, de a acredita criterii de importanta si performanta in treburi care implica imense suferinte individuale, deschide calea catre o sistematizare a atrocitatilor in care mai marele, mai multul, mai raul sunt asociati cu progresul in performanta. De ce n-ar aparea si carti precum "Cele mai interesante 100 de violuri asupra minorilor?" ori "Cele mai sugestive 100 de imagini cu spanzurati", de vreme ce bibliografiile celor mai mari criminali in serie, ale celor mai cumpliti 100 de despoti si ale celor mai cunoscute 100 de curve ale secolului sunt mai mult decat ofertante. Problema nu e atat la continutul acestui gen de tiparituri, cat la semnificatia pe care o capata niste cifre, care au cumulat de-a lungul istoriei o seama de intelesuri sacre. Cifrele 1 si 3 trimit cu gandul la cel care "Unul e Dumnezeu" si la Sfanta Treime. Exista o intreaga literatura numerologica, suficient de convingatoare, ca sa realizam ratiunea strict comerciala a antologiilor gen "100 de catastrofe naturale".


Suferinta nu comporta clasamente. Calamitatea cu cel mai mare numar de morti si cu cele mai multe locuinte si familii distruse nu se judeca prin comparatie. Ar fi sa ajungem in situatia ca la nenorociri de aceeasi amploare sa facem diferenta la schilozi. Eu unul nu inteleg cu ce criterii se alcatuieste sumarul unui volum de acest fel si cine se incumeta sa semneze selectia. Ma intreb, de asemenea, cu ce ganduri ar porni la treaba autorul unui clasament mondial al ororilor, daca el insusi ar fi trecut printr-o incercare sinistra?


Cu ani in urma m-am chinuit o luna intreaga, intr-un spital, sa scap de o pietricica de la rinichi mare cat un bob de orez. Si acum, cand ajung in preajma acelui spital, traversez pe trotuarul de vizavi. Gasesc ca e imprudent sa sfidezi destinul tinandu-te prea intim cu hazardul. Un vecin de pat, care avea o piatra cat un bob de fasole, a scos-o in cateva ore, dar nu s-a dat mare si nu mi-a zis: Domnule, sunt mai bun decat tine!


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.