Nelu Stratan: "Eram Zorro si speriam babele"

Singurul lucru care nu-i place lui Nelu Stratan la calatoriile cu trenul intre Moldova si Romania este ca, la granita, pierde doua ore cu schimbatul postamentului cu roti: "Europa are caile ferate pe un anumit standard, doar fosta URSS are terasamentul mai lat. Au facut asa liniile ca sa fie siguri ca nu pot intra trenuri straine fara stiinta lor!". Nelu a trecut peste inconvenientul asteptarii si a venit din nou la Bucuresti, pentru a-si promova videoclipul piesei "Zai, zai".


a— Jurnalul National: Ai stat mai mult de o saptamana in Romania pentru promovare. A meritat timpul?
Nelu Stratan: Da, a meritat. In Romania exista un show-biz care functioneaza. In Moldova, ca interpret, trebuie sa umbli singur din usa in usa, sa te zbati sa te difuzeze.


Cantau pe trepte, la dispensara— Traiesti in umbra fratelui si a nepoatei?
Doamne fereste! Am mesajul meu, melodiile mele, am ce spune la lume. Fiecare, dupa merit.


a— Care sunt amintirile tale din copilarie?
Noi suntem trei frati: eu, Maria (Liusia) si Pavel. Sora e mai mica cu trei ani si fratele cu cinci. Am avut o copilarie foarte fericita. Nu duceam lipsa de nimic. Parintii lucrau binisor: mama, vanzatoare, tata, tractorist, isi castigau banul. Am fost intr-o familie de gospodari. Distractie, daca nu era, ne-o faceam noi. Normal ca erau mai mult nebunii si boacane... Dar erau si jocuri cuminti. La televizor era un fel de concurs de cantat. Ne adunam si noi mai multi, pe treptele dispensarului din sat, ne imparteam in doua grupuri si faceam concurs. Canta unul, canta altul. Erau si jocuri militaresti, gen "Drapelul", la care trebuia sa fii foarte iscusit si iute de picior. Eu apelam la trucuri ca sa castig.


a— Cum erai ca elev?
Am invatat binisor. Nu la toate materiile, ci doar la cele care-mi placeau. Stiam Istoria Uniunii Sovietice pe dinafara. Ma impacam in general cu invatatura. Cu scrisul sedeam mai prost, dar la citit eram bun.


a— Ai facut scoala in romana sau in rusa?
Am facut scoala ruseasca. Am scris si am citit in chirilica. Am citit foarte multa literatura ruseasca, dar acasa vorbeam moldoveneste.


Indianul de peste Pruta— Care era cea mai mare distractie a copilariei?
Mult timp petreceam la cinematograf. Cand vedeai un film indian era nebunie totala. Mai erau filmele cu apasi, westernuri. Era "Aurul lui Makena", extraordinar film! Sau "Winnetou, fiul lui Inchichuna". La nebunie mi-a placut Zorro. Imi facusem masca, sabie si pelerina de panza neagra, cu care speriam babele pe drum. Am fost si indian: mi-am pus par lung si pana, mi-am facut arc cu sageti... Aveam cinematograf in sat, erau puse afise si stiam ce filme urmau sa fie difuzate. Duminica era si matineu, in restul saptamanii erau spectacole de la 6:00 si de la 9:00 seara. Pentru noi, cei mici, era strict interzis sa intram la filmul de la ora 9:00. Cand ne mai prindea cate un invatator de serviciu ne facea o carare in par cu foarfeca, sa ne puna semn ca noi suntem cei rai, care se duc noaptea la film. Fugeam de la scoala, ma suiam in tren si mergeam la Chisinau. Acolo, cinematograful era deschis de la 10:00 dimineata pana noaptea. Vedeam filmul, mancam o inghetata si plecam acasa, unde ajungeam obosit "de la lectii".


a— Pai aveai bani si de tren, si de film?
Nu prea imi luam bilet la tren. Mergeam cu personalul, statiile erau cam din 15 in 15 minute. Coboram dintr-un vagon si urcam in altul, fugind de controlor.


a— Ce iti doreai sa ajungi?
(rade) Cea mai frumoasa meserie din lume mi se parea cea de tehnician-operator de cinematograf. Mi se parea ca nimic nu poate fi mai bine decat sa stau in camaruta aceea de sus si sa proiectez filme. Desigur, nu m-am gandit nici o clipa ca voi fi nevoit sa vad un film de o suta de ori!


A facut armata la Marina, in UcrainaCursurile de tehnician de cinematograf l-au ajutat pe Nelu in timpul serviciului militar. "O slujba mai buna in armata nu puteam sa nimeresc: eram bibliotecar, tehnician de proiectie filme, dadeam muzica si aduceam posta pe corabie. Erau chiar lucrurile care imi placeau. Am facut armata trei ani la Marina, la Sevastopol, in Ucraina, pe un cruiser cu rachete, pe nume Slava. Am fost si pe Marea Mediterana, si pe Marea Nordului. Am primit si o insigna pentru merite deosebite. Tineam echilibrul militar pe mare. Fata de colegii mei eu am avut un serviciu foarte usor. In plus, nu am intrerupt legatura cu ceea ce invatasem pe uscat: filme, carti si muzica. Oferta nu era prea variata. Aveam mai mult filme politice, de propaganda, de razboi si cateva de dragoste. Dar ma descurcam si faceam rost si de filme mai bune. Literatura ruseasca aveam o gramada pe corabie", povesteste Nelu Stratan.

---

Despre autor: