Cel mai recent film al regizorului Michel Gondry, „Arta viselor", a ajuns si pe ecranele cinematografelor din Bucuresti. Dupa ce a regizat videoclipuri pentru Björk, Massive Attack sau DAFT Punk, Michel Gondry a realizat in 2004 filmul „The Eternal Sunshine of a Spotless Mind", al carui scenariu, scris impreuna cu Charlie Kaufman, a fost recompensat, printre altele, cu Oscarul si Premiul BAFTA. Kaufman mai semnase scenariul filmului „Human Nature", pe care Gondry l-a regizat in 2001. In 2006, colaborarea dintre cei doi, care a adus cinematografiei ultimilor ani o mostra de suprarealism cu mijloace updatate, a luat sfirsit, regizorul francez aducind publicului filmul „Arta viselor", al carui scenariu ii apartine in exclusivitate.

Stéphane, interpretat de Gael García Bernal, cunoscut pentru rolurile din „Babel", „La mala educación", „Diarios de motocicleta" sau „Amores perros", si Stéphanie, interpretata de actrita Charlotte Gainsbourg, care a mai aparut in „Lemming", „Nuovomondo" si „21 de grame", sint personajele principale. Pentru Stéphane, proaspat intors din Mexic la Paris dupa moartea tatalui sau, visul si realitatea sint ca doua vase comunicante. Daca viata traita, cu angoasele, fericirile si intimplarile ei absurde, functioneaza ca materie prima a visului, acesta din urma se strecoara in stratul realitatii, jucindu-i feste. Imaginatia lui este ca un laborator din care ies, in cascada, inventii, colaje, vise, in care se remixeaza ziua abia incheiata, precum si asa-numita „dezastrologie", pe care incearca sa o propuna ca un concept grafic inovativ la firma unde mama sa ii gaseste de lucru. In schimb, la biroul mic, cenusiu, nu va trebui decit sa lipeasca bucatele de hirtie pe calendare ridicol-plictisitoare. Intilnirea cu Stéphanie, noua sa vecina, la rindul ei inventatoare de personaje si povesti, ca si cind „sinapsele i-ar fi conectate direct la degete", declanseaza intimplari romantic-absurde, proiectate pe fundalul in care, din nou, visul si realitatea se intersecteaza.

Despre cum este posibila conexiunea dintre acestea doua aflam in laboratorul-televiziune intitulat Stéphane TV, in care protagonistul ilustreaza cum lucrurile traite se recicleaza, devenind lucruri visate. Mijloacele tehnice prin care Gondry rezolva toate acestea sint un amestec incredibil de elemente intr-un decor cu buget redus, de animatie si inserturi care nu incearca sa simuleze efectele speciale de tipul Hollywood, ci mai degraba sa puna in fata privitorului toate artificiile folosite.

Patru piese de pe coloana sonora a filmului pot fi ascultate pe www.myspace.com/scienceofsleepsoundtrack