Daca un festival s-ar reduce la manifestarile lui oficiale, chiar bine organizate, tot nu si-ar atinge scopul care ramane, pana la urma, apropierea intre scriitorii din aceasta zona balcanica. Discutiile purtate cu poetii sarbi au incins atmosfera si
Daca un festival s-ar reduce la manifestarile lui oficiale, chiar bine organizate, tot nu si-ar atinge scopul care ramane, pana la urma, apropierea intre scriitorii din aceasta zona balcanica. Discutiile purtate cu poetii sarbi au incins atmosfera si asa destul de fierbinte... Dupa o croaziera pe Dunare, in care am avut prilejul sa schimb cateva cuvinte cu distinsa doamna si autoare Maria Cogalniceanu, sambata, 23 iunie, tot la Casa Tineretului a avut loc recitalul inegalabilului, incomparabilului si incontrolabilului Eusebiu stefanescu din poezia lui Nichita Stanescu, recital antrenand o sala intreaga formata de un public elitist, e adevarat, dar destul de numeros... Recitalul poetilor sarbi si romani care a urmat a fost si el la inaltime, singura absenta, regretabila, Maria Gheorghiu, dorita si de public, si de participanti a fost omisa in aceasta ultima reprezentatie... Seara, tarziu, am fost invitati de vechiul nostru prieten Georghe Astalos la un restaurant select din Braila, si acolo ne-am bucurat de spectacolul unic pe care ni l-a oferit prin evocarile sale poetul si dramaturgul roman traitor atat la Paris, cat si in Bucuresti, unul dintre cei mai importanti scriitori din exilul romanesc... Il cunosc de aproape patru decenii pe George Astalos, autorul unei impresionante opere scrise, dar ma las fermecat de fiecare data de geniul lui oral: in noaptea cu pricina ni l-a reinviat pe alesul boem al Bucurestilor, Teodor Pica, poet care nu ar trebui sa lipseasca din nici o antologie de poezie romaneasca postbelica... Eusebiu stefanescu si Maria Gheorghiu ne-au imbogatit noaptea recitandu-ne si cantandu-ne... E greu sa rezumi in cateva cuvinte arta unui actor desavarsit cum este Eusebiu stefanescu, erudit in materie de poezie romaneasca, e si mai greu, pentru cei care nu i-au ascultat emisiunile de la radio Bucuresti, sa transmiti ceva din magia evocatoare a lui George Astalos... Pentru o viitoare editie a festivalului, le sugerez organizatorilor sa se fixeze seri de intalniri dedicate unei singure personalitati, ca George Astalos, Adam Puslojic sau Eusebiu stefanescu... M-am bucurat ca am participat la inaugurarea acestui festival la Braila si pentru ca am avut prilejul sa o cunosc pe doamna Maria Cogalniceanu care mi-a daruit un volum de Scrisori inedite ale lui Constantin Noica, editie ingrijita de domnia-sa, si pentru ca mi-am reintalnit un coleg de facultate, Ioan Munteanu, autorul unor carti despre Braila, dintre care mi-a daruit, cu dedicatie, "Povestea unei strazi, Regala" (Editura Ex Libris, Braila, 2006), si nu in ultimul rand pentru ca l-am cunoscut pe Mircea Andronic Romian, personaj fabulos, cu o poveste a lui, indragostit de poezie si iubitor de oameni si dascal de poezie in vremurile tulburi de odinioara... Inchei cu regretul ca nici de asta data nu am avut ragazul sa vad ca lumea Braila...
Despre autor:
