De la 1 iulie a fost lansata pe ansamblul UE asa-numita liberalizare integrala a pietei energiei, pe care presedintele Comisiei de la Bruxelles, dl Barroso, s-ar parea ca intentioneaza chiar sa o ia in serios. Dl Barroso vizeaza o inaintare catre o unificare a pietelor nationale, acum separate, in domeniul energetic, ca o conditie a dezvoltarii unei politici comune in domeniu, care acum lipseste.  Domnia sa considera aceasta ca o pe necesitate, in conditiile dependentei crescande de aprovizionarile cu petrol si gaze din exterior (indeosebi cu gaz rusesc) si o vede realizandu-se printr-o liberalizare pronuntata a pietei. Vectorul ar urma sa-l constituie separarea activitatilor de productie de activitatea de transport si distributie, ceea ce ar permite o mai mare deschidere a  fiecarei piete nationale pentru furnizorii de pe alte piete, precum si o formare a preturilor in regim concurential.  Aceste reforme ar insemna insa o dezmembrare a actualelor mari companii din sectorul energetic al principalelor tari UE, care sunt toate organizate pe principiul integrarii verticale, reprezentand practic niste monopoluri nationale puternice, cu decizie exclusiva in stabilirea preturilor pentru consumatori, caci ele detin si productia, si importul, si transportul, si practic si distributia energiei. Natural, marii oponenti la intentiile presedintelui Barroso sunt chiar aceste monopoluri: gigantii germani E.ON si RWE, colosii francezi EDF si Gaz de France, dar si companiile "surori" de prin Belgia sau Marea Britanie, care argumenteaza, nu fara temei, ca, tocmai prin forta lor actuala si caracterul integrat al structurii lor - ce ar fi puse in pericol de o dezmembrare decisa prin reglementari - , ele reusesc sa fie parteneri cu un cuvant de spus ai unor furnizori externi care constituie monopoluri get-beget, cum sunt companiile controlate de statele lor de bastina, ca Sonatrach-ul algerian sau Gazprom-ul rusesc, care, in plus, n-au absolut nici o intentie sa se "dezintegreze" pentru o prezumtiva si presupus benefica liberalizare. Dupa cum arata lucrurile pana acum, orice tari ca Germania sau Franta nu vor consimti niciodata la cedarea controlului lor national asupra propriilor sisteme energetice, a caror cheie o constituie companiile nationale integrate, indiferent daca au capital public sau privat autohton.  S-ar parea ca batalia a fost deja castigata de monopoluri, intrucat, la insistentele dlui Sarkozy, noul tratat constitutional al UE nu va include, pentru prima data dupa 50 de ani de la infiintarea Comunitatii Europene, principiul "liberei concurente", ca unul din obiectivele principale ale organizatiei si pietei pe care aceasta o reprezinta. Este insa de remarcat ca, in timp ce mai-marii Europei se infrunta aprig in chestiune, proiectele Comisiei de la Bruxelles sunt experimentate prin impunere directa, ca pe cobai, in Romania. La presiune externa, sistemul integrat de sub egida fostului RENEL a fost dezmembrat si ceea ce a rezultat mai rentabil din separare (respectiv distibutia) a fost vandut la straini. Piata a fost liberalizata. Si liberalizarea se rezuma la faptul ca intermediarii preiau energia produsa ieftin (hidro si nucleara), vanzand-o scump la consumatori mari, in timp ce consumatorilor mici, indeosebi celor casnici, nu le ramane decat sa cumpere energie produsa scump in termocentralele neperformante. Consumatorii din tarile vest-europene ar trebui sa ia aminte la rezultatele experimentului din Romania, intrucat, daca ceea ce se deruleaza in Romania eventual se si generalizeaza, dezastrul ar urma sa-i atinga si pe ei: tarife mereu mai mari, pierderea controlului national asupra "cheii energetice, cezuri mereu mai frecvente in siguranta si continuitatea aprovizionarii".