Altadata - incinse vremuri de vilegiatura   Cum scria cineva, in Bucuresti vara aerul porneste precum carbidul aprins. Bucuresteanul incins alearga dupa bere rece. Pe vremuri, ca si acum, nu era bine ca zaduful sa te prinda-n Capitala in
Altadata - incinse vremuri de vilegiatura   Cum scria cineva, in Bucuresti vara aerul porneste precum carbidul aprins. Bucuresteanul incins alearga dupa bere rece. Pe vremuri, ca si acum, nu era bine ca zaduful sa te prinda-n Capitala in iulie-august. Se pleca in viligiatura. Unde? De parca n-aveai unde!
Amara, Calimanesti, Techirghiol, Govora, Lacul Sarat, Slanicul Moldovei, Pucioasa, Herculane, Tusnad, Borsec, Busteni. Toate aceste nume le spunem si astazi, dar mai sunt ele atragatoare ca atunci? Sarurile miraculoase, apele tamaduitoare, namolul, aerul binefacator, ele mai sunt de la Dumnezeu, dar grija pentru  statiuni...  Dar sa vorbim astazi despre cei care se luptau (si se lupta) cu canicula. Ce faceau bucurestenii? Se racoreau prin stranduri sau plecau in imprejurimi. Baneasa, Mogosoaia, Snagov. Baneasa - numele vine de la o vaduva de Ban si anume vaduva Brancoveanului (cel putin asa ne informeaza Nicolae Iorga). Era locul unde elevii scolilor militare faceau antrenamente, dar mai demult, pe vremuri, domnii se duelau prin crang. Dupa construirea aeroportului s-au pierdut ascunzisurile si misterul. Baneasa inghitita de oras s-a urbanizat de tot. Mogosoaia - cel mai apropiat loc de preumblare de oras! Aici se  dantuia, se facea canotaj. Lumea venea cu tramvaiul cu aburi, cobora si venea repede unde se vindea bere rece si buna. Peste tot era muzica: lautari, fanfara. Se sarbatoareau Rusaliile, Pastele, Petru si Pavel, 1 Mai, Sfanta Maria. Snagovul - antica manastire asezata la patru ore distanta de Bucuresti. Se facea cate o baie buna, se manca astfel cate o platica atunci prinsa. Un frumos ostrov - asta era Snagovul.  Pantelimon, Caldarusani. Printre locurile umbroase si care imbiau la iarba verde figura si Pantelimonul. Aici, Grigore Matei Ghica a asanat balta care era plina de miros fetid si si-a facut pajiste. A amenajat un parc-padurice, cu un deal inalt cu alei splendide pentru plimbari, pentru trasuri. Mai erau foisoare, helestee cu peste. Astazi, Pantelimonul e din piatra pe piatra, un cartier unde vegetatia e de tot absenta. Cernica - O manastire. Un loc de popas  pentru religiosi. Femei  inselate, batrane necajite, barbati care au dat faliment. Toti adunati, si atunci, si acum, pentru rugaciune. La fel si la Caldarusani - unde biserica e facatoare de minuni. Oamenii se duc trimisi de rugaciune la fel si la Pasarea, si la Tiganesti. In primul rand, pe vremuri, imprejurimile Bucurestilor te chemau la umbra deasa,  la picnic cu mancare-n cosulet. Dar... mai  erau si crasmele presarate in drum. "Cum naiba sa nu intri la racoare si miros imbietor?" Iar cand erau sarbatori a€”  si erau destule, ieseau ca din pamant pavilioane in culorile nationale, cu ghirlande de flori la care muncise multa lume. Pe atunci parca arsita aducea o oarecare bucurie si pofta de viata.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.