E bine fara Becali la televizor. Macar fara el invitat pe post de politician. Nervii si caldura nu s-au inteles niciodata prea bine. Iar circul pe canicula nu e nici macar la fel de amuzant.

I-a mai auzit cineva glasciorul lui tunator? Invocatiile sale religioase pe post de argument politic? S-a mai batut cu pumnul in pieptu-i avintat pe ecranul televizorului in timp ce perora despre viitorul Romaniei? Politicianul Gigi Becali se pare ca a intrat la cabine o data cu venirea verii. O data cu pierderea titlului de campion. Cu plecarile lui Oli, Elton si Thereau. Cind fotbal nu a mai fost, nici Becali in politica nu am mai vazut.

Totusi, in aceasta perioada au fost o serie de teme pe care patronul Stelei le-ar fi putut fructifica din tarcul sau din Pipera. Seceta era o mana cereasca pentru cineva care de abia asteapta sa faca pomeni si care aduna capital politic plecind de la ideea, generatoare de lene, ca "o sa dau eu bani la toti". Sarmanii ce-si vind acum animalele pe nimic, doar sa nu le moara in curte, se incadreaza perfect in publicul pe care Becali il tinteste. Cind autoritatile se chinuiesc sa faca fintini la zeci de metri adincime si dau de piatra, nu a adus Becali vreo supermasinarie fantastica prin care sa izbaveasca pinza freatica.

Anul trecut, indundatiile au insemnat pentru Becali case construite, turnee electorale, titluri bisericesti. Au fost un adevarat avint ce s-ar putea sa-l impinga pina in Parlament la urmatoarele alegeri. Dar falimentul politicii Becali acum se vede. Seceta nu poate fi oprita cu rafale monosilabice, cu teancuri de bistari sau cu armate de zilieri. Intre Gigi, care incearca sa rezolve o problema bagind mina in buzunar si impartind totul pe gratis, sau un Kim Jong Il, care plateste casele, hainele, mincarea, transportul, ingrijirile medicale sau scoala, nu este o prea mare diferenta din acest punct de vedere. Doar ca Becali nu stoarce bani de la cei pe care spera sa ii guverneze. Dar odata ajuns la guvernare si pus in fata unei alte "secete", aceasta ar putea fi masura la care sa apeleze pentru a-si ascunde falimentul si tacerea.

E bine fara Becali la televizor. Macar fara el invitat pe post de politician. Nervii si caldura nu s-au inteles niciodata prea bine. Iar circul pe canicula nu e nici macar la fel de amuzant. Becali tace. El nu trebuie inca uitat, pentru ca va reveni cu siguranta, atunci cind Steaua se va califica in Liga Campionilor, iar corul de apostoli anemici ai saraciei duhului ii va aduce iar osanale. Tacerea insa trebuie savurata. Daca stati la bloc, probabil ca va amintiti sentimentul care va incearca atunci cind, dimineata, vreun maidanez incepe sa latre enervant minute-n sir, spargind pina si etanseitatea termopanelor. Iar mai apoi, cind din diverse motive (epuizare, masini, trecatori nervosi cu bete-n mina, pietre bine ochite, pisici sau alti ciini ce-i calca teritoriul) catelul respectiv tace, fiind preocupat de altceva, nimic nu se compara cu acea liniste.

Cine poate spune cu mina pe inima ca a crezut cu adevarat in politicianul Becali sa se uite acum cu atentie la el si sa-l asculte. Nu-l va vedea, nu-l va auzi. Pentru ca politica lui nu exista atunci cind sint doar probleme si nu este fotbal. Asa ca singura sansa ca Becali sa nu ajunga parlamentar ar fi, in mod logic, ca alegerile sa se desfasoare vara, in afara sezonului fotbalistic.