Cuba - Obiceiul lui El Comandante de a tine discursuri lungi Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.   Obiceiul de a tine discursuri lungi l-a facut faimos pe Fidel Castro. Despre asta circula multe anecdote. Potrivit uneia dintre acestea, Fidel Castro comanda un discurs de trei ore. La un moment dat, hotaraste insa sa-l reduca la o singura ora, ca sa dea asistentei un ragaz. Il cheama pe facatorul de discursuri si-i cere o singura ora de discurs. Cand il citeste, ii ies tot trei ore. Luat la intrebari, facatorul de discursuri ii spune sfios: Excelenta, am scris un discurs de o ora, dar dumneavoastra ati citit toate cele trei copii. Castro insusi, constient de naravul sau, a ajuns sa se ia peste picior in aceasta privinta. Cuvantarea cu prilejul zilei de 1 mai 2005, in Piata Revolutiei de la Havana, debuteaza cu o autoironie: "Ascultati, ascultati, ascultati. Mai rezistati un pic, pentru ca azi, din fericire pentru voi, nu voi fi lung. Natura ne ajuta si face racoare, e umbra, totul se uneste in favoarea nobilei noastre cauze".  La Ceremonia de inchidere a Intalnirii internationale "Economia a€™98", tinuta la Palatul Congreselor, Havana, la 3 iulie 1998, Fidel Castro debuteaza intr-o nota sagalnica: "Nu va fie teama (rasete). Vreau pur si simplu doar sa va salut si sa va spun cat de mult apreciem prezenta voastra in tara noastra, mai ales a celor care au parcurs multi kilometri pentru a ajunge in Cuba. Uneori, cu pretul sacrificiilor personale, pentru ca n-au suficiente resurse". Cel de-al noualea Summit ibero-american de la Havana se bucura de prezenta Regelui Juan Carlos al Spaniei si a Reginei Sofia. Discursul tinut de Fidel Castro la incheierea reuniunii de la Palatul Congreselor (16 noiembrie 1999) inveseleste atmosfera printr-un giumbusluc de inceput: "Mi-ar fi placut sa vorbesc de aici (e inca pe scaunul de presedinte al reuniunii), pentru ca mi se pare - cel putin in cazul meu - ca se aude mai bine de la acest microfon din cauza reverberatiei, dar, cum am dat cuvantul tuturor celor care m-au precedat, nu-mi ramane alta solutie decat sa merg si eu la tribuna. Ma duc, deci (aplauze). Fiti linistiti, voi fi cat mai scurt posibil (rasete)."  AMUZAMENT. Asistenta ii stie obiceiul de a tine discursuri interminabile. Si se amuza cand ii aude fagaduiala de a fi scurt. Ba chiar, uneori, il ia si peste picior. Fara ca Oratorul sa se supere. Asa s-a intamplat la Ceremonia populara tinuta la Parcul Mandela, Kingston, Jamaica, la 30 iulie 1998: "Excelenta Voastra, P.J. Patterson, prim-ministru al Jamaicai, Onorabila doamna primar a Kingston, Distinsi invitati jamaicani, Trebuie sa fac un efort - ceea ce n-am reusit niciodata - de a fi scurt (rasete), dar dupa ce am ascultat cantece atat de frumoase, dupa ce am vazut dansuri atat de excelente, dupa ce-am auzit cuvinte atat de prietenesti spuse in clipa cand mi s-au dat cheile acestui oras, dupa discursul afectuos si generos tinut de fratele nostru Patterson, tinand cont de timp si de ora, nu voi spune decat a cincea parte din lucrurile pe care as vrea sa le spun aici (Cineva din public: «Toata seara»). (rasete)". Alteori incepe prin a anunta ca nu va vorbi mult sau chiar ca nu va vorbi deloc.  9 august 1999. La Teatrul "Karl Marx" din Havana are loc Ceremonia inmanarii diplomelor elevilor Institutului Superior de Medicina. Fidel Castro isi incepe cuvantarea astfel: "In fapt, m-au pus aici cu forta (rasete). Nu mi-am luat nici un angajament si, deodata aud spunandu-se ca in aceasta zi glorioasa si tot tralalaul urmeaza sa tin o cuvantare! Angajament iremediabil, ma rog... A accepta sa vin la o ceremonie de acest gen nu inseamna ca trebuie sa tin un discurs. Si, apoi, discursuri eu am tinut un anumit numar in aceste zile si asta se cifreaza in destul de multe ore in total. Sunt chiar dator presei, pentru ca trebuie sa le revizuiesc. Pe scurt, n-aveam de loc intentia de a lua cuvantul. Mi s-a spus ca studentii de la Medicina, de la Stomatologie, licentiatele in Infirmerie si un grup de tehnologi urmeaza sa primeasca azi diplomele si m-au invitat sa asist: Iata de ce, de altfel, deseori, eu nu asist, pentru ca, daca vin, trebuie sa iau cuvantul. In orice caz, azi, nici un discurs. Vreau sa va salut pur si simplu, sa va spun ca in cazul vostru am avut ratiuni speciale de a accepta invitatia chiar cu riscul de a fi tarat cu forta inapoi la tribuna". Fireste, va tine un discurs de vreo doua ore!  OF, MICROFOANELE! La 28 ianuarie 1991, Castro e invitat sa participe la inaugurarea unei cladiri medicale la Havana. Debuteaza cu o marturisire: "Nu mi s-a spus ca trebuie sa vorbesc, dar cum am ajuns aici a si aparut un microfon. Oriunde ma duc e totdeauna un microfon prin preajma. De cele mai multe ori fac vizite neprogramate si neanuntate la locuri de munca sau pe ogoare. Asta nu le da lor timpul sa instaleze nici un microfon. In astfel de imprejurari, prilejuri, eu angajez taifasuri cu muncitorii, oamenii de stiinta, studentii si taranii. "Ei bine, stiu ca in astfel de ocazii se presupune ca voi tine o cuvantare." Bineinteles ca va lua cuvantul. Chestia cu microfonul e unul din trucurile oratorului, menite a contracara prin autoironie acuzatia ca are boala vorbitului. Obiceiul lui de a tine discursuri in orice imprejurare a capatat proportii de legenda. Constient de asta, Oratorul se deda la alintari: n-a vrut sa ia cuvantul, dar l-au batut la cap organizatorii, a venit doar in trecere, dar s-a pomenit cu un microfon sub nas. Nu putea lipsi, in aceste conditii, deja cunoscuta autoironizare a naravului de a tine discursuri interminabile. "M-am amuzat cand Victor a explicat ca uneori oamenii nu stiu cum sa inceapa o cuvantare. Ma gandeam ca deseori oamenii nu stiu cum sa incheie un discurs (rasete). Victor a fost un vorbitor exemplar, pentru ca a tinut un discurs scurt si cei care tin discursuri scurte sunt de obicei cei mai apreciati: Stiti ce vreau sa spun? multimea striga: Nu!; rasete si aplauze". Cum era de asteptat, tine un discurs lung. Spre sfarsit, Oratorul nu uita totusi ca trebuie sa se explice: "Stiu ca aveti ceremonii si marsuri in noaptea asta. N-am venit totusi sa urmaresc cat am vorbit. Am spus totusi ca cele mai bune cuvantari sunt cele mai scurte. Asta nu pentru ca nu stiu cum sa inchei, dar pe parcursul acestei intalniri informale cu voi mi-au venit o sumedenie de idei si am simtit nevoia sa va vorbesc despre ele".  In mai 2002, fostul presedinte american Jimmy Carter intreprinde o calatorie istorica in Cuba. Cu prilejul vizitei facute de inaltul oaspete la Scoala Latino-Americana de Stiinte Medicale (13 mai 2002), Fidel Casto ia cuvantul. Incepand prin a preciza ca n-ar fi vrut sa ia cuvantul: "Onorabil fost presedinte al Statelor Unite, James Carter, doamna Carter si celelalte persoane care va insotesc; salut, de asemenea, si pe alti invitati si dragele eleve ale acestei scoli medicale. Nu eram sigur ca trebuie sa iau cuvantul, intre alte ratiuni si pentru a nu expune aici un discurs care  ar risca sa se intinda un pic mai putin decat e prevazut (rasete), dar in fata acestei taceri totale ma simt obligat (rasete) de a ocupa - auziti bine! - cateva minute aceasta tribuna. Ni s-a distribuit un program care spune mai mult sau mai putin: «Va tine alocutiunea centrala... », cum se spune de obicei in timpul mitingurilor, in cursul tribunelor publice etc. Eu spun ca nu voi tine decat alocutiunea finala, pentru ca alocutiunea centrala i-a revenit presedintelui Carter. Da, stiu ca e fost presedinte, dar trebuie sa va explic ca in Statele Unite, din simpla politete si familiarmente, continua sa fie apelati fostii presedinti cu Domnule Presedinte. Si aici, in aceasta dupa-amiaza, l-am tratat familiarmente".