Pe cit de bataios se vrea noul film "Die Hard", pe atit de "cu manusi" abordeaza chestiunea terorismului desfasurat pe teren american.

De cind cu "The Sum of All Fears", in care teroristii musulmani din carte ajungeau europeni de extrema dreapta pe marele ecran, Hollywoodul pare sa tot priveasca inspre vechiul continent pentru a-si asigura cota de personaje negative, operind un eurocentrism pe dos, iar "Die Hard 4.0" se inscrie in acelasi trend. Banda de raufacatori care vrea sa preia controlul SUA include italieni si francezi, insa capul rautatilor, programatorul Thomas Gabriel, e american pur-singe.

In aceeasi logica a "tiptilismului" lungmetrajului, teroristii n-au nici urma de orientare politica sau de ideologie, sint "rai", pur si simplu. Si, evitind atit de persistent sa lezeze pe cineva sau ceva, lungmetrajul sfirseste in stupiditate: dincolo de nevoile materiale ale lui Gabriel, scopul acestui atac atit de savant asupra SUA este sa pedepseasca guvernul american pentru ca s-a purtat urit cu programatorul care i-a demonstrat ca, din punct de vedere computeristic, este extrem de vulnerabil.

Lipsa de plauzibilitate ii dauneaza lungmetrajului in mod evident, dar jonglatul intre secventele umoristice si cele de actiune - realizate cu cascadori de exceptie - si, nu in ultimul rind, ritmul narativ sprintar mai repara cite ceva din experienta vizionarii. Asta pina cind John McClane incepe sa se lamenteze despre cit de rau e sa fii erou si cit de nedreapta e lumea cu acesti oameni pe cale disparitie. De altminteri, scenariul accentueaza atit de mult faptul ca protagonistul e pe marginea extinctiei, incit in apropierea sfirsitului filmului aproape ai paria pe faptul ca isi gaseste obstescul sfirsit.

Pe de alta parte insa, e doar o modalitate de a exploata paseismul spectatorilor. Aceasta e directia in care lungmetrajul inainteaza pe toate fronturile: mai multi cascadori, mai putin CGI, mai degraba lupta corp la corp, singe si sudoare decit manevre virtuale sofisticate, "da" retrosexualului, "nu" metrosexualului si tot asa. Cit despre Bruce Willis, nu ti-e clar daca, dupa doisprezece ani, s-a inmuiat si s-a saturat de personaj, dar oricum exista o ditamai prapastie intre actiunile lui eroice si nivelul lui motivational, una pe care filmul nu o justifica nicicum.

Citeste si prezentarea filmului Die Hard 4.0, America in bezna