Primul restaurant care a avut salon elegant, chelneri bine imbracati, vinuri si bucate alese a fost "Grande Taverne de Londres" de pe Str. Richelieu din Paris.


De cate ori intrand intr-un restaurant ne-am intrebat: ce inseamna restaurator sau restaurant? De unde provine acest termen? Cine a deschis pentru prima data un local? Filozoful-gastronom Brillat-Savarin, in "Fiziologia gustului", explica semnificatia acestor termeni: "Un restaurator este negustorul al carui negot este sa aiba mereu masa pusa pentru orice consumator, cu feluri de mancare la cerere si impartite in portii cu pret fix. Asezamantul se numeste restaurant si restaurator cel care il conduce". Termenul "restaurant", dupa unii cercetatori, a aparut in secolul al XVI-lea si insemna "un preparat care te reface". Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, termenul desemna, mai concret, "o supa concentrata din carne ce te reface". Termenul  provine din verbul francez "restaurer" si inseamna "a restaura", "a reface". A fost aplicat prima data unui local infiintat in 176, la Paris de cafetierul Boulanger.


AMFITRION. Unii considera ca primele restaurante au aparut in secolul al XIII-lea in China, pe vremea dinastiei Song. In Europa, conform Cartii Recordurilor, "Sobrino de Botin" din Spania, infiintat in anul 1725, este cel mai vechi local existent si astazi. Dar cel dintai care a avut un salon elegant, chelneri bine imbracati, o pivnita cu vinuri alese si o bucatarie de prima clasa a fost Antoine Beauvilliers, bucatarul printului de Cond̩. Si-a deschis localul in 1782 si a fost timp de 15 ani cel mai vestit restaurator din Paris. Era cunoscut pentru memoria sa extraordinara. Dupa douazeci de ani putea sa recunoasca persoanele care au mancat o singura data in localul sau. Era un adevarat amfitrion, mai ales cand era instiintat ca i-au trecut pragul oameni din inalta societate. Se apropia la masa cu un aer indatoritor, le sugera ce fel de mancare trebuie neaparat sa incerce sau ce fel nu merita sa fie luat. Dar rolul de "gazda nu tinea decat o clipa". In momentul cand sosea "sfertul de ceas al lui Rabelais", adica momentul achitarii notei de plata, el se facea nevazut. La sfarsitul vietii, Beauvilliers a publicat o lucrare in doua volume - "La۪Art du Cuisinier". Se spune ca, pana la el, arta culinara n-a fost niciodata studiata cu atata exactitate si atat de metodic.