Este un baietel de la tara, care sufera de autism sever. Mama lui, o femeie cu putina carte, dar cu mult suflet, nu l-a legat pe Eusebiu si nici nu l-a inchis intr-un tarc, asa cum fac parintii copiilor care apar la televizor.

Mama lui Eusebiu trimite scrisori celor care crede ea ca o pot ajuta, bate drumurile spitalelor cu copilul in brate, spera si se lupta pentru el. Eusebiu nu e subiect de stire. Iar lupta unei femei necajite de la tara cu indolenta unui sistem in care viata copiilor nu conteaza e o banalitate trecuta sub tacere.


FARA TV. La 4 ani, baietii inventeaza povesti cu Scooby Doo si colectioneaza figurine cu Shrek. Cum e viata lui Eusebiu? Actele medicale sunt crampeie din jurnalul lui. Martie 2006, bilet de iesire din spital: "In cabinet, copilul se afla intr-o continua miscare (fara finalitate), alegandu-se obiecte, jucarii, nu este capabil sa le foloseasca in mod adecvat. Cand vrea ceva anume, se foloseste de mana mamei. Prezinta stereotipii motorii. Mama relateaza ca din mica copilarie a stat in fata tv si, in prezent, copilul este fascinat de reclame (atunci cand le aude se precipita in fata tv pentru a le auzi). Absenta deprinderilor de viata zilnica. Limbaj absent (nu pronunta decat «mama», «baba»)". Eusebiu este unul dintre putinii copii din Romania pentru care un medic a recomandat, pe un act oficial, "interzicerea totala a tv".  


"VINE MOSUL". La 4 ani, baietii se uita la "Winnie Pooh" si strang surprize cu "Spiderman". Eusebiu "manifesta sensibilitate la plansul copiilor, indepartandu-se de acestia, tipand foarte tare" (din evaluarea psihologica initiala facuta la Complexul de Servicii "Sfanta Margareta", septembrie 2006). "Nu raspunde cu zambet la atenta acordata de adult (atunci cand i se acorda incepe sa tipe mai tare); participa la jocul cu mingea pentru trei-cinci secunde doar dintr-o anumita pozitie (stand jos, fata in fata, impingand-o usor); la jocul de tipul «Vine Mosula€¦ «tit», intinde nasul pentru a i se face «tit»; programul de toaleta nu este insusit (foloseste scutec); isi sterge nasul cu maneca sau mana (refuza servetelul); are stereotipii - flutura mainile si topaie; rar, se leagana de pe un picior pe altul; in momente de frustrare cauta afectiunea adultului, se lipeste cu spatele de pieptul acestuia; incearca sa fie in centrul atentiei (atunci cand nu i se acorda atentie, plange foarte tare sau intrerupe jocul altor persoane, luandu-le de mana); prezinta atractie pentru produse cosmetice, manipuleaza obiectele care-l atrag (pliculetele de sampon) in mod stereotip."


PRIMII PASI. Aceasta e copilaria lui. A fost diagnosticat, dupa indelungi si repetate balbe ale medicilor, cu "autism sever infantil". Un sindrom ale carui cauze nu se cunosc inca. O tara pentru care nu e vinovat nici Eusebiu, nici parintii lui. Reparabila. Daca ai fi parintele unui astfel de copil, cat de departe ai merge pentru a-l aduce in lumea ta?

Eusebiu e din comuna Racova, judetul Bacau. Povestea acestui baietel a ajuns (si) la noi pentru ca mama lui nu s-a resemnat. Chiar daca usile la care a batut i s-au inchis rand pe rand in nas. Alte file de jurnal scrise de mana mameia€¦ "In urma cu doi ani am fost la medicul de familie si am intrebat de ce nu vorbeste si este foarte agitat, dar medicul a spus ca este mic si o sa vorbeasca. Atunci am cerut o trimitere la un medic psihiatru. Doamna doctor psihiatru, cand l-a vazut, mi-a zis ca o sa aiba un pic mai mult de lucru cu el si mi-a recomandat sa-i fac copilului o electroencefalograma si un control la ORL (n.r. - copilul a fost suspectat initial de hipoacuzie). Dupa trei zile de chin, am reusit sa-i fac electroencefalograma si nici macar nu mi-a citit-o. Dupa aceea am fost la ORL si mi-au zis ca are limba prinsa (n.r. -   ?!) si, de agitat ce este, nu isi pot da seama daca aude. Mi-au dat o trimitere la Iasi, la Spitalul de Recuperare ORL. In martie am plecat cu baiatul la Iasi, unde s-au chinuit o noapte sa-i faca o audiograma si mi-au zis ca aude normal, iar medicii de acolo nu stiau totusi de ce este asa agitat si mi-au dat trimitere, fiind internata la ei, la medicii specialisti din Spitalul «Sf. Maria». In urma analizelor facute a fost diagnosticat cu autism infantil sever si suspect de sindromul x-fragil. Cand am venit acasa, o prietena m-a sfatuit sa merg la o alta doamna doctor, care mi-a recomandat sa ii dau Rispen si Tanakan, iar cand mergeam dupa reteta ii ziceam ca nu se vede nici o schimbare la baiat si era mai agitat, ea imi zicea sa ii dau Diazepam si, cand intrebam daca sunt sanse de recuperare, ea imi zicea ca nu."


IN GOL. "Intre timp, am incercat si la o fundatie din Bacau si nu am primit nici un raspuns. A fost la Pro TV o emisiune, «Dansez pentru tine», unde un unchi dansa pentru nepotul lui, iar coordonatorul de la Fundatia «Sf. Margareta» l-a primit pe baiat acolo. Eu am sunat la Pro TV si mi-au dat numarul de telefon al coordonatorului, care m-a programat la data de 6 septembrie. Am fost si i s-a facut o evaluare, dar, deoarece nu am avut resurse financiare, nu am putut ramane pentru a continua terapia. Cand am venit de la fundatie, o vecina de-a mea m-a sfatuit sa merg la un medic homeopat de la Iasi, care vine o data la doua saptamani la Bacau. Tratamentul homeopat nu a avut nici un efect asupra lui, deoarece incepuse a-si da cu pumnii in cap, cu capul de pereti si nu il puteam scoate nicaieri, deoarece era foarte agitat.

Soacra mea, cand a vazut cum este baiatul, a trimis cu o vecina o scrisoare la «Surprize, Surprize», de unde nu a primit nici un raspuns, iar eu am trimis o scrisoare la Mihaela Radulescu, de unde nu am primit nici un raspuns. Intre timp, vecinul meu, Jaleru Adrian, care are internet, a trimis pentru mine e-mail-uri la «Povestiri adevarate», «Surprize, Surprize»", de la care nu a primit nici un raspuns. Am mai trimis e-mail si la UNICEF, de unde am primit raspuns ca nu ajuta persoane fizice."


SUNT SANSE. "Vazand ca nu primesc nici un raspuns pozitiv, am trimis e-mail-uri la cateva ziare si ne-a raspuns Jurnalul National, care s-a oferit sa ma ajute trimitandu-ne o adresa a unei fundatii din Barlad, judetul Vaslui. Vecinul meu a intrat pe site-ul fundatiei si a luat numarul de telefon, la care am sunat si m-au programat la data de 12-06-2007 pentru o evaluare. Am fost acolo si am stat in acea zi sa mi se arate cum sa lucrez cu el acasa. Cei de acolo au spus ca sunt sanse de recuperare si ca ma asteapta peste o luna pentru a-l introduce in program, asta insemnand sa ma mut cu baiatul la Barlad pentru o perioada mai lunga. Nu vreau prea multe pentru baiat, doar sa se descurce pentru el si sa mearga, poate, la o scoala. Daca doriti sa ajutati un copil care are sanse sa se recupereze, ma puteti suna la telefon 0743-77.29.94. Va multumim din suflet!"