E un fapt evident, remarcat si de altii (si care contrazice flagrant celebrul vers cu "In lume nu-s mai multe Romanii"...) ca exista mai multe Romanii. Si nu neaparat in lume, ci chiar aici, la noi acasa. E, de pilda, catu-i ziulica de lunga - si chiar si noaptea, la reluari - o Romanie a talk-show-urilor, in care moderatoare simpatice si dastepte diseca alaturi de cam aceiasi invitati "realitatea", politica, of course: e Romania televizorului. In paralel cu ea exista Romania arsitei in care poti vedea taranci batrane umbland buimace pe campuri, unde hoarde de puradei iau cu asalt calatorul care are imprudenta (ori obligatia) sa coboare intr-o gara de provincie, unde la "non-stop"-uri cu trei mese de tabla schioape adasta aceiasi vesnici clienti privind in golul halbelor, unde trebuie sa te imprumuti din greu pentru un botez sau o inmormantare decente s.a.m.d. E ceea ce s-ar putea numi "la Roumanie profonde", in care mai marii zilei nu se arunca decat pentru periodicele "bai de multime", la fel cum fac vrabiile cand se curata de paraziti scaldandu-se in colb. Prapastia care se casca intre cele doua Romanii e tot mai mare.
Si teama mi-e ca n-o va putea umple nici toata Uniunea Europeana.