In Franta si Marea Britanie au loc predari ale stafetelor la varful puterii executive (Presedintia din Hexagon, sefia Cabinetului la Londra). Presiunile pentru o solutionare a crizei din Kosovo prin desprinderea de Serbia cresc. "Problema transnistreana" preocupa in continuare Federatia Continentala si OSCE. Rusia isi recapata puterea economica si adopta pozitii ferme fata de Uniune si in zona Marii Negre, anuntand mari proiecte regionale "alternative" la cele elaborate la Bruxelles. Situatia din Irak ramane o prioritate pentru Statele Unite ale Americii si cel mai grav focar de conflict al intregii lumi. Intre timp, continua in forme diverse si criza israeliano-palestiniana, cu efectele ei asupra lumii arabe.
Toate aceste subiecte de politica externa, care domina agenda internationala, ne-ar fi interesat altadata putin sau deloc. Ne privesc acum direct. Ca stat-membru al Uniunii Europene, Romania e implicata in procesele de remodelare ale organizatiei, ca si in eforturile de gasire a unor solutii pentru conflictele din imediata vecinatate a granitelor exterioare, coincidente la Est si Sud-Est cu cele nationale. Relatiile si parteneriatele in interiorul Federatiei depind si de raporturile personale dintre lideri, deci ne intereseaza noile distributii din cancelariile continentale. Proeminenta Rusiei si semnele noii sale ofensive politice si economice privesc si Uniunea Europeana in ansamblu, dar si Romania in particular, data fiind pozitia noastra la Marea Neagra. Pe de alta parte, ca stat-membru al NATO si partener in coalitia internationala care a intervenit in Irak si a ramas pentru stabilizare si reconstructie, suntem - iarasi - direct implicati, participanti in atat de complicata ecuatie a lumii arabe si a ceea ce se numeste, in limbajul politico-jurnalistic, "echilibrul international".
Se aud in ultima vreme voci care acuza diplomatia romaneasca de pasivitate in fata unor asemenea "provocari" si cer atitudini mai personalizate, mai radicale. In realitate, in perioada pe care o traversam e in interesul tarii noastre sa adoptam - dimpotriva - o linie moderata. Directia generala de evolutie a Uniunii Europene ne favorizeaza, sprijinindu-ne dezvoltarea. Oricare ar fi solutiile in chestiuni precum tratatul constitutional sau independenta provinciei Kosovo, ele nu ne pot afecta. Rusia poate deveni periculoasa doar daca adoptam noi o atitudine agresiva; altfel, atat Bruxelles-ul, cat si Moscova au interesul de a mentine relatii decente, deci implicarea rusa in zona noastra nu va depasi cote rezonabile. In ce priveste criza din Orientul Apropiat, sigur ca solutionarea ei ar fi benefica pentru toata lumea, insa nici prelungirea - previzibila - nu ne afecteaza ca tara, in timp ce meritul solidarizarii cu comunitatea internationala si al parteneriatului cu Statele Unite in materie de antiterorism ramane.
In conjunctura actuala, "trend"-ul general ne este favorabil si ne poarta in directia cea buna: democratie, integrare, crestere economica. Arta politicii noastre externe a fost candva aceea a negocierilor de culise care sa ne asigure avantaje, recunoasteri, independenta. Avem acum nevoie doar de realism si de ponderatie. Nu trebuie decat sa contribuim - atat cat se va putea - la mentinerea "echilibrului" si la rezolvarea conflictelor internationale. In rest, integrati in blocul euro-atlantic, va fi greu sa mai fim noi insine atrasi in crize care sa ne pericliteze siguranta nationala...