In iulie 1940, armata sovietica punea mana pe Basarabia, Bucovina de Nord si tinuturile Hertei. In paralel, Stalin gandea un plan de cucerire a Romaniei, dar si a intregului continent european. Orasul Galati a fost un punct extrem de important in dejucarea planurilor gandite de sovietici.


Inainte de declansarea celui de-al doilea razboi mondial, Rusia era pregatita, ca si Germania de altfel, sa declanseze ofensiva pentru cucerirea Europei. Un punct important pe agenda de razboi a lui Stalin il constituia Romania. Un astfel de reper, al razboiului, Hitler l-a cunoscut inca din momentul in care nazistii l-au arestat pe Iacov Giugasvilii Stalin, fiul lui Stalin. In buzunarul sau au gasit o scrisoare in care se facea aluzie clara la ocuparea Berlinului de sovietici, inainte de declansarea razboiului. Pentru punerea in aplicare a acestui plan, in acea scrisoare se mentiona ca un rol important il vor avea teritoriile din Romania si Polonia. Scrisoarea a ajuns pe masa lui Hitler.


AMBITII. Stalin a avut sange de expansionist. Vedea Europa "vopsita" in rosu, ideologie care i-a placut la culme. "Intentia lui Stalin de a ataca Germania este reala. Concentratia de forte armate in regiunea Lvov arata ca se pregatea atacarea Romaniei, vizand zonele producatoare de petrol. Pentru ofensiva germana armata rosie inca nu era pregatita. Cu toate zvonurile privind aceasta ofensiva, in Uniunea Sovietica nimeni nu credea intr-o invazie germana. Asta pentru ca sovieticii isi pregateau propria ofensiva", avea sa spuna Andrei Vlasov, comandantul Armatei a II-a de soc, dupa ce s-a predat nemtilor si apoi a trecut de partea lor. In planurile sale, cucerirea Romaniei reprezenta un punct vital. Primul pas a fost facut prin smulgerea Basarabiei de langa patria mama. In 1939, cu 21 de ore inainte ca Polonia sa fie atacata, Stalin a mizat pe o ofensiva in sud. Cea mai puternica zona inarmata la frontiera Rusiei nu era cea de nord, in apropierea Germaniei, ci zona Kievului, in sud. Acest plan de razboi al lui Stalin a fost gasit si publicat de colonelul de stat major Valentin Danilov mult dupa terminarea razboiului. Ce presupunea planul lui Stalin? "Atacul a doua armate sovietice de vanatori de munte, care urma sa se desfasoare peste muntii Transilvaniei, iar prin culoarul Galati urma sa atace puternica armata sovietica ce urma sa ocupe Ploiestiul. In momentul in care in mai-iunie 1940 Hitler lupta pe frontul de vest, pe frontiera cu Uniunea Sovietica erau numai 10 divizii de infanterie de slaba calitate, fara nici un tanc si fara acoperire aeriana. Dupa ce Polonia a fost impartita intre Stalin si Hitler, in 1939, existau doua patrunderi in profunzimea teritoriilor ocupate de Germania. Una la nivelul Bielostokului si alta, in sud, pe teritoriul Lvovului, doua peninsule sovietice in marea germana. In 1940 Jukov ocupa Basarabia si Bucovina, profitand de slaba organizare armata din zona. Punand mana pe Bucovina, pentru care nu exista un acord cu nemtii, a fost largit foarte mult intrandul sovietic in teritoriile germane, devenind culoarul Lvov - Cernauti. In acel moment, Hitler, care nu intentiona sa atace Uniunea Sovietica, se nelinisteste si ordona inceperea planului Barbarossa. De ce ii trebuiau cele doua intranduri lui Stalin, cu riscul de a-l enerva pe Hitler? Stalin era foarte hotarat sa ocupe intreaga Europa!" De altfel, M. Goreev, adjunctul Statului Major General Sovietic, arata in 1991: "Comandamentul Sovietic nu era pregatit pentru aparare strategica, ci pentru atac! Inaintea celui de-al doilea razboi mondial, Uniunea Sovietica a pregatit un numar de parasutisti de 250 de ori mai mare decat numarul parasutistilor existenti in tot teatrul de razboi. Este doar un mic exemplu"!


BASARABIA. V.B. Rezun este un fost spion sovietic care a defectat in Anglia in 1978. De-a lungul anilor a publicat, sub pseudonimul Victor Suvorov, mai multe carti despre URSS, despre evenimentele militare si politice petrecute in anii premergatori si ulteriori razboiului. In "Sinuciderea", aparuta in anul 2000, Rezun face referiri clare legate de intentiile pe care sovieticii le-au avut fata de Romania in anii a€™40. Initial, Stalin pune mana pe Basarabia. Profitand de situatie, anexeaza teritoriile din Bucovina de Nord si din Tinutul Hertei. "Punctul de vedere oficial, sovietic, in ceea ce priveste anexarea Basarabiei a fost acesta: De pe teritoriul Basarabiei aviatia sovietica putea ameninta industria petroliera a Romaniei, care era principalul furnizor de petrol pentru Europa. De ce a fost anexata Bucovina de Nord? Deoarece pe teritoriul sau trecea calea ferata de rocada, cu interes strategic, care mergea de la Odessa prin Chisinau, Cernauti si Silvov si care avea ecartament european. Astfel ne permiteam sa utilizam garnituri de tren pe caile ferate europene oricand doream", a redat colonelul A. Orlov, in "Jurnalul de istorie militara", un punct de vedere oficial al sovieticilor la 27 iulie 1942. De asemenea, Adolf Hitler, la 27 iulie 1942, spunea: "Este evident ca sovieticii conteaza sa influenteze evenimentele din Balcani in directia dorita si sa transforme Balcanii intr-un cap de pod care sa le permita sa ne atace pe noi, cat si pe celelalte tari europene. In vara anului 1941, sovieticii intentionau sa loveasca nimicitor Romania, intrucat ea este singura tara, in afara de Rusia, care ne exporta petrol".


BATALIA DE LA GIURGIULESTI. Rusia nu a renuntat la ideea de a pune mana pe Romania nici dupa ce a anexat Bucovina de Nord. Astfel, in "Jurnalul de operatii al Corpului de Cavalerie", la 2 iulie 1940 este notata o directiva care prevede: "Trupele vor mentine pana la 3.VIII dimineata capetele de Pod la Est de Prut. Orice incercare de dezarmare nu va fi admisa, ripostand cu foc. (...) Se va pastra ca forte in capul de pod un batalion din Reg. 46 Inf., un batalion de infanterie usoara, una sectie artilerie si una companie care de lupta. Luati masuri de a interzice in orice caz trecerea inamicului la Vest de Prut, organizand o aparare puternica a culoarului spre Galati, interzicerea trecerei peste poduri folosind piese de artilerie si armament anticar, asigurand totodata distrugerea podurilor in caz de tentativa de trecere. Orice incercare de dezarmare nu va fi admisa ripostand cu foc", ordona seful de Stat Major, colonelul Eftimiu. Singurul veteran de razboi care a luat parte la acea lupta si care inca traieste este fostul ofiter de legatura, pe atunci plutonier, Nicolae Bacalbasa. "In acel an, la Galati, a fost deplasata o companie de tancuri. Erau model Skoda, usoare si foarte moderne. Mai aveam in dotare si tancuri Renault, dar erau depasite si nu au fost trimise la Galati. Initial am fost trimisi la aeroportul din Galati, unde eram concentrati, asteptand sa purtam o lupta, care parea inevitabila, cu tancurile amfibie sovietice, pe care le asteptam sa treaca peste Bratesul Inferior si Superior si sa incerce sa sparga frontul. Rusii voiau sa puna mana pe Galati. Noi, Romania, eram o piesa marunta in jocul lor. Piesa cea mare era Istanbulul. Doar cucerind Galatiul puteau intra usor in Turcia. Apoi, pentru a trece usor in Muntenia si Oltenia, Galatiul era principala piesa de pe tabla de sah. In acele vremuri, comunistii l-au trimis la Galati pe Gheorghe Apostol. Acesta a recunoscut, in memoriile sale, ca avea sarcina sa astepte rusii si sa le predea orasul! In momentul in care Basarabia a fost cedata rusilor, preventiv, am pus dinamita la podurile de la Giurgiulesti. Pentru orice eventualitate, comandantul, un mare erou, Napoleon Popescu, a trecut podul cu tancurile si i-a asteptat pe rusi. Eu am ramas pe partea romaneasca a podului.


Cu sase ore inainte ca Romania sa predea oficial Basarabia, la poduri a aparut o coloana de 70 de blindate care voiau sa intre in Galati. Ele au deschis focul impotriva tancurilor noastre. Norocul nostru a fost ca rusii aveau doar proiectile brizante, care nu strapungeau blindajul. Noi eram pregatiti! Stiu sigur ca am reusit sa distrugem cel putin un tanc sovietic T 40 si am avariat altele. Rusii s-au retras atunci de frica unui macel, dar si de teama unui scandal international. Dupa acest conflict, genistii au vrut sa arunce podul in aer. Popescu ar fi ramas cu camarazii peste Prut. Ar fi fost macelariti. A intors tancurile spre genisti si i-a amenintat ca deschide focul asupra lor daca nu ii lasa sa revina peste pod!", isi aminteste Bacalbasa. De altfel, in Jurnalul mai sus mentionat sta notat: "Retragerea trupelor de la Vest de Prut s-a facut in liniste si sub protectia unei companii de care de lupta, ce era instalata in pozitie la Est de Prut. Fata de inaintarea agresiva a trupelor sovietice, compania de care de lupta a noastra a deschis focul, tragand aproximativ 80 de proiectile de tun. Cu aceasta ocazie s-au distrus patru tancuri inamice, dintre care unul a fost incendiat".


Dupa acest episod de agresiune impotriva Romaniei, compania condusa de Napoleon Popescu a ramas mobilizata in ostroavele de la Cernavoda. "Intre timp am devenit ofiter de legatura. Am ramas la Cernavoda cu tancuri si tunuri de asalt ultramoderne, nemtesti, pana la 21 august 1944. Eram mobilizati in ostroave. Ne asteptam ca rusii sa incerce sa patrunda in zona cu tancurile amfibie. Eram convinsi ca intr-un final urma sa aruncam in aer toate podurile de peste Dunare. Cu doua zile inainte de 23 august s-au prezentat la mine, la comandament, cu ordin de la Inaltul Stat Major, reprezentati ai nemtilor. Voiau sa le predam tancurile pentru ca ei sa le foloseasca pentru depresurizarea armatei a VI-a din Basarabia. Abia atunci am plecat spre Barlad", mai spune Bacalbasa.


Tancul sperietoareT 40, tancul pe care rusii doreau sa il foloseasca pentru a cuceri Galatiul, a fost considerat cel mai performant car de lupta din acei ani. Rusii au facut tot posibilul pentru a tine secrete cat mai mult timp planurile de introducere in dotarea armatei a acestei masini de lupta. "Tancul amfibie T 40 a intrat in dotarea armatei sovietice la 19 decembrie 1939, in aceeasi zi cu tancul mediu T34 si cu tancul greu KV 1. In clasa sa de tancuri a fost o realizare la fel de mare ca si a celorlalte tipuri de care de cetate. Nu este foarte cunoscut pentru ca armata l-a tinut mult timp secret, pentru ca vremea celorlalte tancuri revolutionare inca nu venise", noteaza V.B. Rezum in "Sinuciderea". Referitor la puterea de guri de foc pe care sovieticii o aveau, generalul Heinz Guderian spunea: "Daca as fi stiut ca rusii au o asemenea cantitate de tancuri, probabil nu as fi inceput razboiul!".


Germania versus RusiaJoseph Goebbels, ministrul Propagandei in Germania nazista, recunoaste la 15 martie 1945, in ultimile sale insemnari din jurnalul personal, superioritatea sistemului de comanda sovietic in raport cu piramida de ordine si disciplina germana. "Pentru ocuparea Romaniei ne-ar fi trebuit in perioada respectiva 240.000 de oameni, in timp ce sovieticii s-au limitat la patru divizii NKVD. A fost absolut suficient. Noi, nemtii, totdeauna gresim pe teritoriile ocupate, continuand sa facem totul de unii singuri. Pe de o parte, am cheltuit foarte mult si am blocat foarte multi oameni, iar pe de alta parte, ne-am ridicat impotriva populatia din teritoriile controlate. Rusii, in schimb, ocupau si supuneau". De altfel, ca exemplu, B. Gregori arata in cartea "Airborne Warfare" ca aeroporturile romanesti au fost ocupate prin parasutarea a numai doua brigazi de soldati, operatiune care a si fost filmata pentru arhivele militare.



Eroul Napoleon PopescuComandantul Companiei a V-a care de lupta, Napoleon Alexandru Popescu, era considerat un adevarat strateg militar. Curajul si abilitatile profesionale l-au facut sa aiba un rol extrem de important in luptele date pentru Basarabia intre 1939 si 1944. Nascut la 28 ianuarie 1909, la Pietrosita (Dambovita), absolvent al Scolii Superioare de Comert si al Scolii Superioare de Infanterie 1, ajunge in 1929 sublocotenent comandant de pluton la Regimentul care de lupta I. In 1940, dupa ce participa la evenimentele din cadrul Rebeliunii Legionare, este avansat in grad de capitan. Cariera militara i se axeaza aproape in totalitate pe evenimentele din Basarabia. "Poseda o foarte buna judecata si un bun-simt de discernamant, care i-au permis in actiunea de la Giurgiulesti sa faca fata in conditii bune la atacul carelor de lupta rusesti, salvand prin actiunea unitatii sale un batalion de infanterie si alte unitati repriate cu acesta in ocazia evacuarii si cedarii Basarabiei", este notat in Fondul de Memorii Originale din Arhivele Militare Pitesti. Este propus la avansarea in grad de maior si este trimis pe frontul de Est. In 1941 participa la luptele de la Lipnic, acolo unde "compania condusa de capitanul Popescu a fost intrebuintata in folosul corpului de armata german pentru culegerea de informatii. Printr-o actiune rapida ocupa gara din Lipnic, salvand-o de la distrugerea de catre sovietici". Urmeaza bataliile de la Soroca, Chisinau, Kremdovsko si Argirovskaia. La 18 august 1941 "strapunge cu compania sa puternica pozitie de la Doncevo-Karpovo, la nord de Odesa, usurand mult operatiunile Regimentului III Dorobanti". In urma acestei lupte este decorat cu Steaua Romaniei clasa a V-a cu spade si panglica de virtute militara. Dupa luptele de la Odessa se retrage cu divizia sa in tara si primeste conducerea Batalionului de Inspectie si Reparatii Motorizate. A fost decorat, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cu Virtutea Militara de Pace (1940) Steaua Romaniei (in 1940 si in 1942), dar si cu cea mai importanta distinctie militara germana, Crucea de Fier, clasa a II-a (1940). In 1947 paraseste armata in grad de locotenent colonel. "In urma cu sapte ani s-a stins. Am inteles ca este ingropat intr-un mormant mizer, in Bucuresti. Putin pentru un erou atat de mare", spune fostul sau camarad Bacalbasa.