Marti a avut loc la Londra premiera unui spectacol de teatru realizat dupa trilogia lui Tolkien. La cincizeci de ani de la publicarea celor trei volume din „Stapinul Inelelor", la Theatre Royal Drury Lane din Londra are loc spectacolul regizat de Matthew Warchus, inspirat de textele lui Tolkien. Dupa ce anul trecut a fost prezentata la Toronto prima versiune a piesei, care nu s-a bucurat de prea multe aprecieri favorabile din partea criticii, publicul teatrului londonez a putut vedea o varianta scurtata si substantial regindita a acesteia.

Dupa ce toate cele trei ecranizari dupa Tolkien au creat un curent masiv atit in Europa, cit si in America, dupa ce jocul video „Stapinul Inelelor" s-a lansat pe piata dupa o indelungata asteptare a fanilor, intimplarile cu elfi si razboaiele fantastice au fost transpuse intr-un musical. Ba mai mult, intr-un „hibrid de text, teatru propriu-zis, muzica si spectacol, combinatie nemaiintilnita la aceste dimensiuni", dupa cum si-a caracterizat regizorul Matthew Warchus spectacolul. In ceea ce priveste dimensiunile, are perfecta dreptate: varianta musical a „Stapinului Inelelor" este una dintre cele mai costisitoare productii teatrale din istorie.

Mai precis, este cea mai scumpa productie facuta vreodata in afara Las Vegasului. Bugetul de 25 de milioane de lire sterline al acestei reinterpretari a textului lui Tolkien nu a reusit, la premiera din Canada, sa impresioneze si nici sa compenseze minusurile artistice. Dupa primele reactii ale cronicarilor, se pare ca nici premiera londoneza nu va reusi sa faca acest lucru. Cu o distributie de cincizeci de actori, printre care se numara multe nume celebre ale teatrului britanic contemporan, si cu efecte speciale demne de productiile hollywoodiene, piesei lui Warchus i se reproseaza inconsistenta si abundenta momentelor moarte. Insa tarantula de zece metri inaltime, elfii zburatori, acrobatiile impresionante si orcii care au dat buzna peste spectatori, precum si scenele de lupta sint citeva din motivele pentru care spectacolul s-a ales cu bile albe.

In ceea ce priveste muzica, aceasta a fost compusa de A.R. Rahman, cunoscuta figura a Bollywoodului, in colaborare cu grupul finlandez Varttina. Chiar daca majoritatea celor prezenti ii reproseaza prea marea asemanare cu stilul Enya, i-au fost recunoscute forta si capacitatea de a recrea atmosfera din lumea fantastica a lui Tolkien. Una dintre obiectiile care au fost aduse partii de muzica a fost aceea ca „a fost folosita mai degraba ca sa acompanieze intriga, nu ca sa o aprofundeze", dupa cum apreciaza Paul Taylor, cronicar la ziarul „The Independent".

Reactiile publicului sint foarte diferite, de la enumeratii de superlative pina la ironii amare. Producatorul acestui experiment, Kevin Wallace, este de parere ca „reactia publicului a fost fantastica. Daca am vreo certitudine, aceea este ca am gasit varianta potrivita pentru scena". Cu un buget de productie care depaseste mult pina si cele mai extravagante spectacole de teatru cu care este obisnuita scena europeana, cu efecte speciale care aduc inaintea spectatorilor secvente de regula proiectate pe ecran, cele trei ore de „Stapinul Inelelor" in varianta muzicala vor fi cu siguranta unul dintre principalele evenimente ale stagiunii teatrale britanice.

Mai multe informatii despre musicalul „Stapinul Inelelor", pe www.cotidianul.ro/select