In nr. 175 al ĄDilemei Vechi", la rubrica sa din pagina 4, dl Lucian Mandruta are o rabufnire de sinceritate pe cit de subtila, pe atit de transanta. Bref, in zilele acestea in care ziaristii depling alaturi de public decaderea morala a programelor tv, lamentindu-se in privinta viitorului copiilor nostri, a caror soarta intelectuala e pecetluita de dramele unsuroase ale dan diaconestilor, adevarul sta ascuns sub o pojghita de ipocrizie colectiva. Acolo, bine pecetluit de retorica informarii, in Hadesul din spatele ecranelor noastre salasluieste un zeu cinic, insetat de singe proaspat, mare chibitar al iubirilor sordide, al mortilor subite si al violului la domiciliu. Un zeu ai carui preoti sint ziaristii, dar ai carui adepti ferventi sint telespectatorii&cititorii. Acestia le cer zilnic preotilor sa arunce pe sticla portia de ofrande sordide. Si popii ii servesc, fireste! In fond, oriunde pe lumea asta cinica si prospera, nimeni nu va risca sa-i spuna Ągaina proasta" clostii care-i face puisori de aur sau, ma rog, puncte de rating. E trist, dle Mandruta, dar asta e drama oricarui popa care lucreaza in templul industriei jurnalistice: daca-i afurisesti pe filistini, se goleste cosmelia si ramii fara enoriasi, care vor da apoi fuguta la moscheea de peste drum strigind ipocrit si obraznic ca nu li se dau educatie si cultura in prime time. Dar, ce sa facem, e plina lumea de fii idioti si ratacitori pentru care tatuca o sa taie la fiecare reintoarcere vitelul cel gras al audientei tv.