Criticat de presa si de adversarii politici pentru modul in care s-a comportat in timpul intilnirii cu secretarul de Stat american, Condoleezza Rice, ministrul de Externe are o alta versiune asupra prestatiei de la Washington.

Ati stat pe un colt de fotoliu la intilnirea cu Condoleezza Rice.

Asa.

Frumusel, atent la frizura.

Cred ca va dati seama ca nici unul dintre aceste detalii nu ma preocupa in momentul acela. Nici frizura, nici coltul pe care stateam. Am stat foarte confortabil, sa stii.

Condoleezza Rice statea impozanta, ministrul nostru de Externe, coplesit.

Iar incepem? Da, ma coplesise prin fragilitatea sa dna Rice. Acesta a fost primul minut al intilnirii, unde, pe fondul flash-urilor, voiam sa ascult ce spune doamna si stateam pe marginea fotoliului, mai aproape de ea. Pe urma, pe timpul discutiei, fiecare a stat cum a vrut. Vorbim, repet, de primul minut al unei intilniri care a durat jumatate de ora apoi.

Aveati voie sa comentati?

Exista un cod de expunere mediatica, la Departamentul de Stat. In cazul meu era vorba de Camera Spray - pooled press; adica oportunitati de imagine, fara declaratii de presa. Optiunea - de altfel foarte rara - de a face o declaratie in context tine de initiativa de moment a secretarului de Stat. Cu referire la intilnirea noastra, Departamentul de presa american specificase: „No remarks". Ca sa nu apara vreo intrebare de la presa, doamna Rice a facut remarca legata de atentatul de la moschee - de care si eu stiam, evident, vorbisera toate televiziunile dimineata, la ora la care ma spalam pe dinti in camera de hotel.

De ce ea a facut declaratia respectiva si ministrul nostru, nu?

Repet, optiunea de a face o declaratie de presa in acest context este o initiativa de moment a unuia dintre cei doi. Dna Rice a facut-o probabil si pentru a para vreo intrebare de presa, ca sa nu se consume timpul intrevederii noastre.

V-a luat pe nepregatite?

Nu, pur si simplu asteptam sa incepem discutia. La final, cind am spus „Thank you", a fost pentru presa, nu pentru dna Rice. Asta m-a durut cel mai mult in interpretarile care s-au dat apoi acasa. Acel minut atit de diversionist interpretat era momentul de primire, discutia abia incepea. Nu aveam de ce da un mesaj inainte de a discuta propriu-zis cu dna Rice. Am fost surprins sa-l vad recent pe un coleg de-ai mei de facultate indeobste lipit de un laptop explicind declaratiile de presa ale unui ministru sloven, facute intr-o vizita similara. Greseste domnul cu laptop: vizita ministrului sloven era a treia la Washington, in celelalte doua nu avusese nici un fel de declaratii, iar in cea de-a treia declaratiile fusesera pur si simplu convenite in prealabil. In aceasta prima deplasare a mea la Washington, miza erau discutiile, nu mesajele. Cu atit mai mult cu cit erau si unele probleme delicate pe agenda, gen „retragerea" din Irak sau problema Kosovo.

S-a observat ca ati intrerupt-o inainte ca ea sa-si precizeze ideile pina la capat.

Cine a „observat" asta ar trebui sa priceapa ca o discutie intre doi oameni normali, in care se completeaza sau se confirma, nu se confunda cu un transcript, in care se da impresia ca intra unul peste altul.

Rice vorbeste despre parteneriatele noastre, dar nu le precizeaza.

Bun, dar toti stim despre ce parteneriate era vorba: Irak si Afganistan. Stie asta oricine citeste un ziar serios.

Apoi, ministrul roman de Externe a intervenit peste Rice in privinta atentatului, fara ca aceasta sa-l numeasca. „Yes, Yes, of course!", spuneati.

Repet: auzisem in dimineata respectiva - eu, oamenii mei, ca si milioane de americani - pe toate canalele media despre acel atentat. Lucrurile astea trebuie intelese, altfel sintem in pura diversiune, si nu atit legata de persoana mea, ci legata de o vizita care a fost foarte reusita.

Fostii ministri de Externe Roman, Nastase au vorbit de o proasta pregatire a vizitei.

Domnii nu-s chiar modelele mele. Am fost foarte bine pregatit.

Ca palaria de ministru de Externe e prea mare pentru Adrian Cioroianu.

Da? Dl Roman a vorbit despre palarii? Ciudat, dat fiind ca mai des a aparut in presa la bustul gol, in ultima vreme.

Trebuiau spuse doua cuvinte.

Nu, nu „trebuia". Interpretarea mea este ca, in nici trei luni ale unui mandat ca al meu, numarul serios de deplasari facute, bilaterale sau multilaterale, in Berlin sau Washington, in Luxemburg, la Hamburg, in Egipt sau in Belgia, a deranjat pe cineva. Pe cine? O iei pe regula qui prodest. Cui prinde bine aceasta manipulare? Este o trista manipulare, nu ma sfiesc s-o spun.

Cine?

Chiar din senin nu a fost. Aberatiile s-au inlantuit una de alta, cu scopul de a se valida reciproc. Unii comentatori au cazut in capcana, altii au fost clar rau intentionati.

Ati fost demn? Un roman verde in fata doamnei Rice?

Eu nu vorbesc in termeni de verde - neverde. A fost o vizita foarte reusita si in urma ei pot spune clar ca nimeni nu mai are in Romania monopolul unei relatii bune cu SUA. Primirea a fost foarte buna si ecourile la fel, la toate nivelurile. Manipularea a profitat si de lipsa mea din tara. Eram acolo si vedeam consternat ce spune Antena 3 in tara. Nimeni nu a pus o intrebare la corespondentii romani acreditati la fata locului. Iar mai nou mi se pare chiar haios ca spune ce vrea, fara ca eu sa pot reactiona, un domn gen Valentin Stan, un trouble maker dat afara din Ministerul de Externe, cu un deceniu in urma (nu e treaba mea din ce motiv).

Era fascinant cu laptopul lui la Gadea in emisiune.

Dl Stan e dovada vie ca exista calculatoare mai inteligente decit oamenii. Daca eram de fata, puteam sa-i spun ca tot ce repeta era aberant. Realmente am fost dezamagit de nivelul discutiei. Cu unele exceptii, pentru care, sigur, multumesc celor in cauza. Ba ca minutul acela a fost toata discutia cu doamna Rice; ba ca a fost o conferinta de presa inainte, sau, alta varianta, a fost conferinta de dupa discutia cu doamna Rice. Trei versiuni false au circulat paralel. Ba ca eram emotional, ba ca eram ingimfat; ba ca am tacut, ba ca am vorbit peste Rice. Va pare asta ceva serios?

Cum este doamna Rice de aproape?

Este o doamna fermecatoare, sub aspectul unei fragilitati feminine. Este o persoana foarte puternica, asta-i sigur. Am inceput...

Cu subiectele mai tari sau cu cele mai usoare?

Cu cele mai tari, desigur, care necesitau o discutie anume, si am incheiat in termeni foarte amicali. Repet, foarte amicali.

Nu e una a dracului?

N-am nici un motiv sa cred asta. Putini sint care se intilnesc cu doamna Rice si, de aceea, dam cu pietre in cei care ajung acolo. Dar, stiti cum e in viata: dai cu pietre in meri, nu in plopi.

Retragerea din Irak a fost discutata?

Nu explicit, fiindca inaintea intilnirii cu doamna Rice discutasem subiectul mai devreme, dadusem anumite mesaje. Ceea ce i-am spus a fost ca reconfigurarea prezentei noastre va fi serios discutata cu aliatii. E mai clar decit pare.

Si domnul Tariceanu nu v-a mustrat?

Nu. Aceasta este pozitia Guvernului Romaniei.

De ce e nevoie de o firma de lobby pentru eliminarea vizelor de SUA?

Simplu: acesta e sistemul. Romanii nu-si pot pleda separat problema la ghiseul cu vize. Rata de refuz la nivelul Romaniei, in cazul vizelor pentru State, este mare, spre 25%. Practica lobby-ului e una obisnuita in SUA.

S-a vorbit de o disputa cu ambasadorul Moldovei.

O prostie! Era in sala, ne-am salutat, a fost o discutie amicala. Nu vad ce este de comentat.

Ca nu stiti engleza, ca moldoveanul stia mai bine decit dumneavoastra.

Ma bucur pentru el, nu eram la olimpiada de engleza. Stiu franceza si engleza, pe verificate.

Nu ne-ati facut de ris?

As vrea eu ca tara numita Romania sa fie mereu facuta de ris cum am facut-o eu de ris la Washington.

Cum vedeti relatia cu Rusia? E o amenintare pentru noi?

Nu. Problema este ca inca UE nu are o „singura voce" in relatia cu Rusia. In privinta securitatii energetice, UE spune ca Moscova are cvasimonopolul gazelor naturale, in timp ce securitate energetica pentru Rusia inseamna asigurarea transportului de gaze, din state asiatice, pe teritoriul ei. Rusia trebuie sa ne accepte asa cum sintem: membri NATO si UE.

Cit de mica e Romania?

Romania este importanta in sine, dar si importanta pe cit o facem noi de importanta. Nu avem nevoie de o politica agresiva, bunaoara fata de Rusia, dar avem nevoie de una curajoasa. Nu sa urlam la ei, ci sa le spunem calm ce vrem. Bun, si pe tema asta eu, personal, am intrat in „troica Tariceanu-Melescanu-Cioroianu care duce Romania spre Rusia", teoria ziaristului Hurezeanu. In viata mea nu am auzit o prostie mai mare! Cred ca e razbunarea perioadei in care eu scriam la „Dilema" si-l ironizam pe Hurezeanu, care devenise consilierul lui Adrian Nastase. Polite platite. Nimic serios.

Cu Moldova cum stam?

Stam de-o parte si de alta a Prutului! Acestui stat noi ii sustinem proiectele europene. Eu asta astept din partea colegilor de la Chisinau, proiecte si ambitii proeuropene, pe care le voi sustine bucuros.

Axa Londra-Washington a ramas tot singura tinta a politicii noastre externe?

Domnule, pe axa Londra-Washington, in clipa in care eu am intrat in acest frumos birou in care impreuna bem un pahar cu apa, deci, pe axa aceasta noi nu avem ambasadori. Avem doua admirabile doamne, doamna Gitman si doamna Matache, insarcinate cu afaceri. Eu am facut propunerile de ambasadori pe 7 iunie a.c., cred in domnii Buga si Vierita.

Traian Ungureanu ambasador?

E un om pe care-l citesc cu placere. Dar Romania nu este la nivelul la care sa-si trimita la ambasade de asemenea anvergura creatori de opinie sau ziaristi.

Se spune ca ambasadorii propusi sint de pe vremea ministrului Ungureanu, deci, nici o initiativa Cioroianu.

Sa se demonstreze chestia asta. In Cotidianul a aparut ca va fi Leustean. E fals. Sigur ca lucrez cu oamenii din minister, nu au coborit din cer altii. Daca i-a avut si predecesorul meu in vedere, e foarte bine.

Stapiniti aceasta institutie?

Par eu un ins aterizat din stele intr-un birou de minister si punct?

Istoric, gazetar, parlamentar roman si parlamentar european. Nici un fel de experienta in a conduce un sistem!

Eu as spune altfel: profesor universitar, senator de Timis, vicepresedinte al Comisiei de cultura din Senatul roman, vicepresedinte al grupului ALDE din Parlamentul European, membru al Comisiei de politica externa din Parlamentul European. Am o relatie colegiala cu cei pe

care-i conduc aici in MAE. Sint un om al dialogului, nu al biciului.

Oamenii din Ministerul de Externe: niste securisti, tradatori sub toate regimurile, functionari de doi lei.

Clisee, falsuri, rautati. Ce se ascunde in spatele acestora? O singura idee: Cioroianu nu e in stare sa conduca ministerul. Informati-va despre ce a facut ministrul Cioroianu in trei luni. Nu sint tradat de acesti oameni, dar, da, m-am simtit tradat de cei care scriu in Cotidianul, oameni in care aveam incredere. Ati sarit cu comentarii pe o realitate prefabricata care va fusese servita. Asa cum am avut surpriza inversa de a vedea ca au inteles situatia de la Washington oameni cu care nu am fost pe aceleasi baricade. Il vad pe Ion Cristoiu luindu-mi apararea si ii vad pe colegii lui Turcescu atacindu-ma. Pagina voastra de vineri a fost dezgustatoare. Demonstrati ca as fi fost „yesman in 14 cuvinte" si eu demisionez, am spus-o. Si nu cred ca o injuratura de prima pagina poate fi compensata cu un interviu pe ultima. Raul a fost facut! Astept scuze, pe bune.

Relatia cu Basescu cum este, presedintele stabileste liniile directoare ale politicii externe?

Dumnealui poate spune ce vrea, eu fac ceea ce trebuie. Ma consult cu dumnealui, dar ceea ce ma deranjeaza este ca dumnealui este mai cooperant in discutiile fata-n fata sau la telefon decit in iesirile publice. Cadem sau nu de acord asupra unor probleme, dupa care mesajul dumnealui in public este ca eu nu sint pregatit. M-am saturat de duplicitatea asta. Daca are nemultumiri, ar trebui sa mi le spuna in fata. Eu respect institutia numita Presedinte, dar cred ca omul Basescu este chinuit de un demon interior si ca omul Basescu este din ce in ce mai singur.

Nebunia politica romaneasca cum e vazuta in strainatate?

Nicicum. Si sa stie si Cotidianul: conteaza si imaginea pe care o lasa ministrul de Externe in strainatate. Imaginea, si aici nu ma refer la suvite, frizuri sau zimbete, nu este una foarte rea. Ma refer la prezenta, la fapta, la idee. Lumea vede foarte bine ca miza in Romania este una minora: doborirea primului-ministru si a unui partid numit PNL. Si e pacat ca presedintele nu are alt proiect fundamental.

Cioroianu, istoric si politician Adrian Mihai Cioroianu, ministru al Afacerilor Externe de la 5 aprilie 2007, este membru al PNL din 2002. Nascut la Craiova, in 1967, a absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, in 1993. Au urmat un masterat si doctoratul in istorie, ambele la Universitatea Laval din Quebec. Este conferentiar universitar la Facultatea de Istorie din Bucuresti si autor al unor studii si carti privind istoria contemporana a Romaniei. Conform CV-ului oficial, „ca istoric, s-a evidentiat in momentul scandalului privind manualele alternative, cind a incercat sa impuna o varianta moderna si revolutionara privind istoria". Este coautor al manualului de Istoria Romanilor de la Editura Rao, din 1999. Cioroianu nu este strain nici de activitatea din presa: a fost redactor la „Gazeta Sporturilor" si este, incepind din 1998, redactor la „Dilema Veche". A fost realizator al programelor de televiziune „Ora de istorie" (Realitatea TV – 2000), „Chiasma, Dialoguri PAX" (PAX TV – 2003), „Totul la Vedere" (TVR 1). A fost ales senator de Timis pe listele PNL in 2004. Din septembrie 2005 a devenit euroobservator la Parlamentul European (PE), apoi europarlamentar de la 1 ianuarie 2007 pina la preluarea mandatului ministerial. In noiembrie 2006 a fost ales vicepresedinte al grupului ALDE din PE.