Ce anume il deranjase, de data aceasta, pe seful statului? Tinuti la o distanta respectuoasa de SPP-isti, jurnalistii nu-i adresasera nici o intrebare. Nu-l incomodasera cu nimic. Nici nu-l surprinsesera intr-un moment delicat, de natura sa nasca speculatii. Dimpotriva. Basescu era in plin exercitiu de imagine, la promenada cu sotia printre fanii constanteni. Sa vada electoratul cat e el de "popular". De accesibil si de prietenos. Cu toata lumea - mai putin cu ziaristii.
Izbucnirea nervoasa a presedintelui socheaza nu atat prin mitocanie (cu care, din pacate, ne-am obisnuit), cat mai ales prin faptul ca a fost complet gratuita. Aparent inexplicabila. Nici macar starletele blonde nu sunt atat de incoerente: nu-i injura pe paparazzi pe covorul rosu, ci doar atunci cand acestia le surprind in ipostaze compromitatoare, bete in vreun bar. In mijlocul unei bai de multime deliberat programate, este absurd sa te revolti ca ti-a fost invadata intimitatea. Sau sa sustii ca esti "in timpul liber". Oamenii s-au inghesuit sa-l vada pe presedintele Romaniei, nu pe Traian, fostul marinar.
Politicianul Basescu doreste, desigur, mediatizarea popularitatii sale. Pentru asta are nevoie de presa. Nu mai este un secret pentru nimeni ca staff-ul presedintelui avertizeaza redactiile ori de cate ori seful statului decide "pe neasteptate" sa plece cu familia la sanius, sau la cumparaturi in vreun supermarket. Pana aici, nimic anormal. Metoda se practica peste tot in lume. Bizar este faptul ca, dupa ce zambeste larg in camerele de filmat, strangand telegenic mainile trecatorilor, Traian Basescu se otaraste din senin la jurnalisti si face pe victima hartuita.
Sa fie presedintele nostru cu nervii la pamant? Incapabil sa-si stapaneasca reactii pe cat de agresive pe atat de absurde? Nu cred. Am senzatia ca incidentul de la Mamaia nu a fost o iesire necontrolata, ci inca un atac deliberat la adresa presei romanesti. Fata de care Traian Basescu nu isi mai disimuleaza catusi de putin dispretul. In speranta ca exemplul sau va fi urmat si de publicul larg. Ce urmareste seful statului prin aceasta tactica riscanta? Raspunsul este simplu: decredibilizarea adversarului de care se teme cel mai tare.
Ce conteaza ce vor mai scrie "gaozarii" si "tigancile imputite"? Ce valoare pot avea dezvaluirile, incomode, ale "slugilor oligarhilor"? In loc de explicatii punctuale, presedintele lanseaza acuzatii generale. Ii improasca preventiv cu noroi pe toti cei care ar putea sa-l critice. Pe toti cei care au obraznicia sa puna intrebari si nesimtirea sa nu-l creada intotdeauna pe cuvant. Pentru un jurnalist, aceste "defecte" intra in fisa postului. Asa cum osanalele zilnice sunt obligatorii pentru lingaii Puterii.
Traian Basescu incearca sa impuste mesagerul stirilor care nu ii convin. Crede ca poate iesi invingator din razboiul pe care l-a declarat presei, transformandu-l intr-un concurs de popularitate. Victoria este, insa, efemera. Mai devreme sau mai tarziu, zambetele carismatice nu mai pot bloca adevarurile incomode. O stie perfect Ion Iliescu, patronul spiritual al mineriadei din Piata Universitatii. Si el a avut o lunga batalie cu "o anumita parte a presei". In final, a pierdut-o. Unde sunt astazi cei care il aplaudau frenetic atunci cand multumea ortacilor pentru "spiritul lor civic"? Ma tem ca multi dintre ei injura cu voluptate PSD-ul, adorandu-l cu aceeasi lipsa de discernamant pe "anticomunistul" Traian Basescu.