Leul greu a atins luni o cotatie record fata de euro (3,2180) in ultimii sase ani. Bucuria importatorilor si a consumatorilor este acompaniata insa de dureri ale exportatorilor, ale celor care nu reusesc sa compenseze aprecierea nominala (nu numai reala!) a leului prin castguri de productivitate.

 Sa adaugam aici ca aceasta apreciere are loc cand dinamica salariilor autohtone (in euro) a plasat Romania in topul cresterii costului cu forta de munca in spatiul UE, in primul trimestru al anului in curs. Orice economist serios stie ca aprecierea monedei autohtone in conjunctie cu cresterea salariilor afecteaza negativ competitivitatea productiei nationale - in lipsa unor castiguri de eficienta mari.


Am evocat cele de mai sus mirat fiind de declaratii venite de la persoane presupuse a cunoaste bine resorturile de profunzime ale miscarii economiei. De pilda, un fost presedinte de banca declara ca este de asteptat ca Ron-ul sa se aprecieze in continuare substantial, potrivit logicii evidentiate de tarile care au aderat la Uniune; alte voci suna la fel. Problema cu acest tip de declaratii este ca sunt unilaterale pana la deformarea realitatii. In primul rand, ele omit sa precizeze esentialul. Daca aprecierea este de asteptat intr-o perspectiva mai lunga, aceasta nu inseamna ca leul nu va cunoaste si corectii importante, de depreciere. In al doilea rand, se amesteca perspectiva pe termen scurt cu cea pe termen lung. Spun aceasta, incat este tot mai probabil ca leul greu sa se afle intr-o faza de supra-apreciere, de "overshooting". Cand deficitul de cont curent a iutit pasul catre 12% din PIB, cand compozitia finantarii lui (sub 40% prin investitii straine directe in primele patru luni) este mai putin buna decat in 2006 (care la randul lui a semnalat o deteriorare a finantarii), cand mult din investitii se fac cu orientare catre consum a vorbi cu nonsalanta despre aprecierea leului este de neinteles. In fine, se neglijeaza afirmatii ale oficialilor BNR care, in mai multe randuri, au spus ca miscarea leului poate fi in ambele sensuri - ceea ce echivaleaza cu propozitia ca "economia este o strada cu doua sensuri".


Guvernatorul Isarescu a mentionat si el ca nu exista un singur sens de evolutie a leului. Altfel spus, ca tendinta s-ar putea schimba la un moment dat. Deci intrebarea legitima este cand se va produce acest lucru, avand in vedere adancirea deficitelor externe si inrautatirea, chiar daca nu decisiva, a finantarii lor. Nu este cazul acum sa ma ocup de "ghicitori". Piata valutara este extraordinar de senzitiva si ne poate rezerva surprize. Este adevarat ca investitorii straini nu pot iesi brusc, in totalitate, din pietele romanesti, ceea ce ar gradualiza deprecierea leului si ar atenua temerile fata de un asemenea scenariu. Pe de alta parte, nu trebuie subestimat ca economia romaneasca este partial euroizata, ca deprecierea, la un moment dat, a leului - cand/daca s-ar schimba sentimentul pietei - ar putea fi accentuata de o conversie, fie si partiala, a monedei autohtone in euro de catre rezidenti. Tot drept este insa ca apartenenta la UE micsoreaza din probabilitatea unei deprecieri foarte severe a leului.


In articole precedente am incercat sa arat de ce nu cred intr-o prabusire a leului, intr-o criza financiara in Romania. Dar daca nu cred intr-o "cadere" a leului nu exclud o corectie importanta la un moment dat. Deficitele externe nu pot creste la nesfarsit, iar Romania, spre deosebire de SUA, nu este o tara ce furnizeaza o moneda de rezerva pentru altele. Nici castigurile de productivitate nu sunt impresionante. Ancora UE nu este infailibila totusi.
Cu multi ani in urma regretatul Corneliu Bogdan mi-a spus ca arta diplomatiei include folosirea cu parcimonie a adjectivelor. Cei care fac declaratii pline de avant privind aprecierea in continuare a leului este bine sa fie mai precauti, sa fie masurati la vorba.


PS. Pentru economia noastra nu ar fi bine sa intre in euroland cu un leu supraevaluat.