Ce departe suntem de Mamaia de altadata, de stabilimentul de bai cu cabinele din lemn - cu al sau restaurant, unde trei lautari ciufuliti negri-tuciurii si plini de zambete, jeleau de zor doine languroase si pline de melancolie, sau - spre mai mare desfatare - va cantau "a la franse" - "Plaisir d'amour... ne dure qu'un instant..." la care artistii, plini de fantezie, mai adaugau de regula cateva cuvinte de la ei.
Astazi "Mamaia" se inalta - simfonie de alb - albastru, ceramica si ciment - terase elegante, cabine spatioase. Mamaia este acum inzestrata cu un club, instalat pe malurile lacului - unde barcile aluneca usor in zilele cand marea prea nelinistita, e neprielnica sportului nautic.
Oriunde ai privi, se cladeste - se ciocaneste - misuna zidarii, sculptorii modeleaza. Un oras intreg, se ridica in acest "desert", unde numai cu cativa ani in urma, nu umblau decat pescarii lipoveni... barbosi, simpatici, cu ochii albastri ca marea. Ii dorim vechii statiuni "Mamaia", azi atat de atragatoare, putand primi mii de vizitatori, sa-si realizeze cu toata stralucirea, destinul ei "de plaja moderna".
ZIUA, 19 iunie 1939