In numele poporului

Toti sefii de state si guverne ai UE au semnat Tratatul Constitutional European. Intrucat sunt legitimi, ei au angajat politic popoarele respective. Doua state (Franta si Olanda), prin referendum, au refuzat ratificarea Tratatului. Alte doua (Spania si Luxemburg), tot prin referendum, l-au validat. Saisprezece state au ratificat Tratatul pe alte cai constitutionale. In sapte procedura de ratificare nu a fost parcursa. Daca se pleaca de la principiul respectarii vointei populare, de ce vointa poporului francez si olandez este mai respectabila decat cea a poporului spaniol si luxemburghez? De ce reprezentantii celor optsprezece popoare care au validat Constitutia Europeana trebuie sa se incline in fata celor doua care au respins-o?
Pentru presedintele Frantei, a respecta vointa poporului inseamna sa imparti Constitutia in doua texte (unul privind institutiile si altul politicile) pe care sa le adopti fara un nou referendum. Artificiul este convenabil pentru UE. Ce fel de democratie este, insa, aceea in care nefiind urmati de popor, liderii trebuie sa il pacaleasca spre a-i face bine?
Premierul olandez anunta ca doreste si schimbari de substanta. Domnia sa crede ca respingerea documentului se explica prin teama poporului ca ar pierde controlul asupra statului national daca acesta si-ar dizolva identitatea intr-o Europa politica. In realitate, politicienii nationali se tem ca statul pe care il conduc sa nu isi piarda controlul asupra poporului.
Cei mai preocupati de respectarea vointei poporului francez si olandez sunt, insa, liderii britanici, polonezi si cehi. Desi, potrivit sondajelor, majoritatea polonezilor sunt favorabili Constitutiei, guvernul polon nu organizeaza un referendum pe aceasta tema. In schimb, ameninta ca va opune vetoul sau daca nu se va renunta la formula luarii deciziilor prin dubla majoritate a statelor membre si a cetatenilor, formula care ar avantaja statele mari precum Germania. Pentru o crestere simbolica a puterii sale de vot, Polonia se pune de-a curmezisul integrarii europene riscand din populism izolarea politica.
Refuzul franco-olandez care a generat impasul nu a fost cauzat de textul constitutional european, ci de contextul politic national. Dincolo de asta, europenii se tem ca UE nu este pregatita sa ii apere impotriva amenintarilor globalizarii - globalizarea pietei, a crimei organizate si a saraciei generatoare de migratie. Liderii nationali nu interpreteaza, insa, asa asteptarile poporului. Dimpotriva, a respecta vointa poporului inseamna pentru ei sa elimine prevederile privind dubla natura a UE (ea urmand sa ramana doar o uniune de state, iar nu si de cetateni), drepturile fundamentale ale cetatenilor, personalitatea juridica a Uniunii si prevalenta legilor europene asupra celor nationale, transparenta procedurii legislative si separarea puterilor, politicile sociale europene, simbolurile europene (imn, drapel) etc. Adica tot ceea ce intereseaza in mod direct pe cetatenii europeni si poate da coerenta poporului european. Ideea unui superstat european este demonizata fara sa se spuna de ce este mai bun un stat mic si vulnerabil.
In harababura acestei imposturi democrate tacerea Romaniei nici nu se mai aude (sic!). Bucurestiul va compensa lipsa viziunii europene prin dubla prezenta la Consiliu a Premierului - legitimat de Constitutie - si a Presedintelui - legitimat de legatura sa mistica cu poporul. Sarmanul popor! Cate nu se pot face in numele lui!

---

Despre autor: