Timp de doua zile, 21-22 iunie, se vor desfasura la Bruxelles lucrarile Consiliului European. Alaturi de ceilalti colegi sefi de state si guverne din UE va participa si Traian Basescu. Oare ce le va spune?
Intrebarea n-ar trebui sa fie nici macar evocata daca Romania ar fi o tara normala in jocul european. Sau daca, printr-un miracol, prioritatile anuntate ale tarii noastre s-ar pupa, macar pe departe, cu cele ale UE. Sau daca, fiind stat membru cu drepturi depline, cineva ar dori sa ne trateze ca atare.
Care sunt prioritatile UE? Gasirea unei formule care sa permita reluarea discutiilor asupra Tratatului Constitutional, apoi dosarul migratiei ilegale si cel energetic. Din partea Romaniei, singura preocupare a fost de a sti daca se vor evoca sau nu clauzele de salvgardare. Iata de ce Traian Basescu vine la Bruxelles exact ca predecesorii sai, deci nu din pozitia unui reprezentant de stat cu drepturi depline, ci al unuia asupra caruia planeaza inca, din plin, procesul de monitorizare severa al Comisiei Europene. Din nefericire, suntem inca monitorizati alaturi de fratii bulgari, exact asa cum eram cand statutul nostru era doar de tara candidata si tot mai asteptam cu sufletul la gura faimosul Raport a Comisiei. De luni de zile, mass-media de la noi s-a concentrat exclusiv pe acest subiect, politicienii s-au incrancenat in presupuneri si, evident, n-a mai fost loc pentru vreo dezbatere nationala asupra pozitiei romanesti fata de marile prioritati europene, spre exemplu asupra Tratatului Constitutional. In lipsa acestei dezbateri sau macar a unei minime informari pe aceasta tema, opinia publica de la noi poate privi in continuare cu profunda detasare la ce se discuta acum in Europa lor, de parca n-ar fi si Europa noastra.
Cat de actuale si relevante sunt pentru UE prioritatile noastre de politica externa, asa cum au fost ele enuntate cu emfaza si siguranta de lider regional de Traian Basescu? Prima, cea legata de promovarea unei ipotetice aderari la UE a Republicii Moldova este, din nefericire, un basm populist bun doar de prezentat in Romania, eventual un subiect de campanie electorala. Pentru Bruxelles, subiectul nu exista, caci nimic nu justifica macar o umbra de speranta in privinta unui urmator val al extinderii.
Prioritatea Marea Neagra. Mai usor, caci sursele de tensiune sunt in crestere si nimeni nu se hazardeaza sa anunte cadrul functional comun cat timp nu se stie cum evolueaza lucrurile in Romania, Ucraina, Turcia, Georgia.
Celalalt mesaj ferm al lui Traian Basescu, cel privind opozitia noastra totala fata de acordarea independentei provinciei Kosovo, de altfel absolut just, nu a avut din primul moment nici un fel de sansa nici la Bruxelles, nici la Washington. Traian Basescu va primi doar aplauzele furtunoase ale Rusiei.
Inutile si astea, din moment ce nici de proiectul NABUCCO nu va putea sa vorbeasca prea mult Traian Basescu, caci entuziasmului teoretic initial de la Bruxelles i-a urmat noua etapa, cea actuala, in care Rusia a castigat total disputa energetica cu UE si acum, printre multe altele, cere adoptarea unei solutii alternative proiectului european. Iar proiectul GUAM pare sa-si dea obstescul sfarsit, odata cu falimentul politicii administratiei Bush in zona Marii Caspice.
Si atunci ce va spune Traian Basescu care-l va avea alaturi pe Adrian Cioroianu, proaspat sosit dupa experienta traumatizanta de la Washington? 1. Se va plange de Tariceanu. 2. Se va plange de oligarhi. 3. Va spune ca sprijinim entuziast ideea europeana si UE sa se bizuie pe noi. 4. Va spune ca ne angajam plenar in proiectele europene 5. Se va intalni cu ziaristi romani incredibil de nesimtiti. 6. Se va intoarce acasa.