Cred ca aceasta este singura propozitie interogativa, cu adevarat importanta, care a lipsit din episodul "Condolezza-Cioroianu". Yes. Of Course. Sure. Yeah. Yeah. Thank you. A devenit deja celebru acest "discurs", rostit de ministrul Afacerilor Externe al Romaniei, de fata cu jurnalistii, la intalnirea pe care a avut-o cu doamna Condoleezza Rice.
Dupa vizita la Washington a presedintelui Traian Basescu, din martie 2005, discutam cu regretatul Octavian Paler despre rezultatul intrunirii. Presedintele tocmai spusese ca actuala vizita arata ca Romania se afla in <>. Poate in <>, a spus maestrul Paler. Se pare ca nu ne-a placut prea mult, asa ca domnul ministru ne-a mutat, daca nu in fata americanilor, cel putin in fata media internationale, in boxa, ca sa nu spun beciul, celor puternici.
Sigur, fiecare lucru poate fi prezentat in cel putin 2 moduri. Asadar, nu m-am mirat cand am vazut intr-un ziar titlul <>. Pai, dupa prestatia de la Washington, cam de cate ori credeti ca are nevoie ministrul Cioroianu sa o sune pe doamna Rice? De ce sa sune? Sa ii spuna: yeah, yeah?
Am citit un comunicat al Ministerului de Externe, care considera drept <> prezentarea de o maniera inexacta si tendentioasa a intrevederii dintre cei doi inalti oficiali. Pozitia ministerului este ca episodul a fost o <>, adica o intalnire in care cei 2 oficiali apar in fata presei pentru fotografi si ilustratie de televiziune. Plauzibil. Doar ca doamna Rice <> sa sparga intimitatea oportunitatii de imagini, si sa faca declaratii politice, vorbind si in numele Romaniei. Iar ministrul nostru, yeah, yeah. Care ar fi fost alternativa ? Sa taca. Iar la final, in loc de <> (pentru ce o fi multumit?) sa fi spus pozitia Romaniei si motivul pentru care se afla domnia sa la Washington. L-am auzit pe ministru spunand ca a reusit ca in numai 2 luni, pe forte proprii, sa stabileasca aceasta intrunire cu doamna Rice. Zau? Decizia ca summitt-ul Nato din 2008 sa se desfasoare la Bucuresti sa nu fi avut nicio influenta ?
L-am mai auzit pe domnul Cioroianu spunand pentru Stelian Tanase ca, daca < <>, sau <>. Se spune ca fiecare om are 15 secunde de glorie. Ar fi putut fi secundele petrecute cu doamna Rice in fata camerelor. Nu a fost sa fie asa. Iar Cioroianu ar fi trebuit sa stie. Domnia sa a publicat in anul 2006 cartea <>. Nu am citit cartea. Dar ce imi inspira titlul? Efemeritatea gloriei in contextul in care arzi etape, ca atunci cand iti atingi obiectivul mai devreme, dar il atingi subiectiv, adica dupa parerea ta.
Ar fi putut sa vorbeasca 15 secunde despre responsabilitatea pe care o are Romania in privinta desfasurarii summit-ului NATO din aprilie, in tara noastra. Ar fi putut sa spuna ca Romania, tara intrata in Uniunea Europeana de la 1 ianuarie, este o tara excelenta pentru investitii, a carei economie creste de 8 ani consecutiv, iar apartenenta la NATO a ajutat tara noastra. Ar fi putut sa spuna multe.
Il si vad acum pe ministrul Mihai Razvan Ungureanu (cel care, atunci cand i s-a cerut demisia pe motiv de incompetenta, primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si majoreze leafa pentru viitoarea
slujba). Il vad cum rade. Dar are de ce? Da si nu. Are, pentru ca prestatia domnului Cioroianu a fost cel putin jenanta, indiferent daca era oportunitate de imagini sau ca aceasta s-a transformat
intr-o oportunitate de declaratii de presa. Dar a fost domnia sa un ministru de Externe foarte bun? Dumneavoastra stiti mai bine. Parerea mea este ca un ministru de Externe foarte bun nu greseste. Iar daca greseste, coboara in categoria mediu.
Il vad si pe presedinte cum se pregateste sa rosteasca: <>. Ne-a spus, si a avut dreptate. Dar tot domnia sa a spus, in Parlamentul European, legat de incidentul care l-a detronat pe ministrul Ungureanu, ca <>.
Dar acesta este dezavantajul de a arde etapele. Nu ai intotdeauna timp sa recuperezi din mers. Iar domnul Cioroianu a fost impins de accidentul Ungureanu sa preia aceasta functie. Sunt convins ca domnia sa este de buna-credinta, dar nu a putut mai mult. Pe viitor, cu siguranta, va reusi sa treaca peste emotii si sa se comporte ca unul dintre cei 27 de ministri de Externe din tarile membre in Uniunea Europeana. Ca ministru de Externe al celui de-al 7-lea stat, ca populatie din Uniunea Europeana. Nu stiu, insa, daca va mai avea ocazia. Pentru ca, uneori, a gresi o singura data, este prea mult.
<>. A spus-o Ronald Reagan. Doar ca a spus-o intr-o proba de microfon. Si a fost amuzant. Si lumea a ras. De ceea ce a spus, nu de Reagan. La noi, nu puteai sa razi de cuvintele <>, <> sau <>. Insa te puteai intreba: <>? Pentru ca ministrul de Externe nu se reprezinta doar pe domnia sa, ci intreg statul roman. Si pe dumneavoastra. Si pe mine. Si e acolo pentru ca e cea mai buna optiune pe care a gasit-o primul-ministru. Si ma intreb: care sunt criteriile de selectie?