Minunate - savuroase, hranitoare, usor de facut Da, ce grozav este sa  stai, fara sa faci nimic, asa, la umbra unei balarii, umplandu-ti plamanii cu miros de verdeata si pamant reavan! Pune o patura pe iarba, jumatate la soare, jumatate la umbra, dupa cum simti ca trebuie sa te coci si sa lenevesti, incercand in sfarsit sa-ti reincarci bateriile scurse de nervii facuti cu tot balamucul plecarii de acasa si cel din trafic.  Si, daca mai vii de acasa cu ceva preparate care se mananca spornic, fara sa fie nevoie sa le incalzesti, te-ai scos! Sa nu mai vorbim daca sunt si aspectuoase! Croite numai cat sa-ti incapa in gura, fara cutit, furculita si alte unelte de hacuit. Doar cu doua degete, sa apuci si sa bagi in gura un sandvis mini, cu ciuperci, cu ou fiert, cu tocatura de carnita, cu branzica. Si toate, da... toaaate sa fie garnisite cu rosioare, castraveciori, maioneza din cea fina cu smantana, mustarel cu usturoi...  Ah, sandvisurile astea mini! Daca le faci din felii subtiri de paine si le aranjezi dupa compozitie, straturi, straturi in folie de aluminiu... Si-ti pui garniturile, gata rostuite dupa marime si folosinta, in cutioare special pregatite, alaturi de sticlutele (din plastic, bineinteles) cu sosuri, maioneza, mustar cu usturoi, ceva hrean, pentru gurile mai sofisticate si, le pui frumos intr-o cutie frigorifica, de voiaj, nu-ti mai trebuie decat... un vinisor potrivit cu evenimentul, adica... alb, usor, la fel de aburit ca ochelarii la emotii tari! Da, o socata? Una din cele care sar din pahar de nerabdare! Dulce-acrisoara, naravasa de-ti iese pe nas si te racoreste numai dupa doua pahare!  ALTE IDEI. Daa€™ cine vrea poate sa se racoreasca si cu o berica, dar pentru asta trebuie sa mearga hat pana la bufet, sa faca ceva coada, si chiar insolatie, pana reuseste sa insface un bax, daca a venit sa cheltuiasca milionul pe care abia l-a intocmit de vreo sase luni fara sa-l stie "dusmanii", riscand reprosuri si banuieli, dupa ce i-a adapat cu berea la care ravnea el de atat timp. Si unde mai pui ca, daca ai sandvisuri, nici nu trebuie sa alergi cu ochi lungi de melc vanand cioturi si crengi, cazute din copaci, ca sa incropesti un gratar, daca n-ai luat de acasa carbuni si tot ce trebuie pentru foc. Abia il atati, faci fum cat cuprinde, pui micii, carnatii si fripturicile, faci vant, umpli zarea si burta de funingine si fum si, abia daca-ti revine si tie, dupa atata munca si tusit, un mic amarat si bucatica de slanina pe care ai folosit-o la frecatul gratarului. Glumesti si razi a paguba jurand, in gand, ca n-o sa te mai lasi pacalit, tragi o dusca din berica, acum calaie, il plesnesti pe ala mic, pentru ca umbla la carbuni, umpli zona de urlete si te asezi nemultumit si flamand pe patura plina de taciunasi stinsi, furculite periculoase si patata de grasimea scursa din farfuriile de plastic insirate peste tot.  TOT ELE! Vezi?! Nu sunt mai bune niste sandvisuri delicioase, cu de toate, puse frumusel in tavite albe, asezate pe folii din staniol? Iei cu doua degete sau cu o scobitoare un sandvisel, il impodobesti cu un strop de maioneza sau mustarel, si-l papi fara balamuc, fara fum si foc. Si daca e musai sa spargi milionul la berica, foarte bine! Berica merge si la sandvisuri! Dar nu uita de desert! Ce naiba, vezi ca tot acolo, unde e berica, gasesti si inghetata!