Ce vor barbatii Moderatorul unei emisiuni a intrebat un mare actor: "De ce cad stelele?". Raspunsul acestuia din urma m-a facut fericita... "Ca sa se nasca oameni!" Mai tarziu, intr-o zi de vineri, cand ciresele imbujorate cerseau imbratisari, acel actor a primit o propunere, sa joace pe scena in fata lui Dumnezeu. O oferta tentanta pe care nu a avut cum s-o refuze. Distributia era una de vis: Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici, Gina Patrichi, George Constantin, Emanoil Petrut si lista continua.   Parafrazandu-l pe acel actor vreau sa va rog sa nu-mi dati voie sa-l uit... sa ma trageti de maneca in fiecare zi, sa-mi smulgeti zambetul de pe fata, sa ma bruscati fara mila, sa-mi varati ace sub unghii, sa-mi confiscati hartia si stiloul, sa ma alungati dintre cei vii, sa ma lasati fara tristeti, bucurii, iubiri, gelozii si neputinte daca vreodata voi indrazni sa-i uit pe Iancu Jianu, pe Zeno, pe Romeo, pe Henric al lV-lea, pe Hamlet, pe Don Juan, pe Eminescu. Pe EL... Pe acel barbat prin ochii caruia voiai sa privesti lumea. Ochi mari, negri, calzi, vesnic melancolici. Sobru, intelectual, de o noblete aparte... Transpunea impecabil cinismul si ironia fina a personajelor sale. Sufletul lui devenise rotund, era un intreg, era implinit de tipul de armonie de care a avut mereu nevoie, venit atat de tarziu. A primit un ragaz de sapte ani de sus ca sa respire iubirea. Il stiu in blugi, calare pe un armasar la fel de calm ca el, cu suvite crete, rebele sau imbracat in negru. Vocea lui, stilul lui, jocul lui, totul era unic la el...  RASPUNSUL. La un an si ceva de la acea emisiune a venit randul meu sa intreb: "De ce mor oamenii?". Am primit raspunsul in vis de la actorul copilariei si adolescentei mele: "Ca sa se nasca stele!". N-am nevoie de un telescop sa caut steaua care s-a nascut atunci cand Adrian Pintea a atins cu rasuflarea lui praful cosmic. E pe cer si o puteti vedea cu ochiul liber...