Dovezile impotriva domniei sale sunt atat de zdrobitoare, incat nici nu merita reamintite. Doar una, frizand absurdul mai mult ca altele: comunicatele presedintelui de atunci si ale Guvernului roman, care vorbeau de o rebeliune legionara, in vederea rasturnarii ordinii stabilite prin alegerile de la 20 mai. Prim-procurorul militar adjunct la Parchetul Militar Cluj, colonel Viorel Siserman, adauga deunazi la dovezile existente inca una: o declaratie facuta ziarului Romania Libera ca exista si dovezi privind implicarea in mineriada din 13-15 iunie 1990 a Serviciului Roman de Informatii, fapt tagaduit, mai departe, de domnul Virgil Magureanu, fostul sef al acestui serviciu si colaborator apropiat al domnului Iliescu. Nu-i singura musamalizare! Musamalizata este, mai departe, problema "teroristilor", fapt de care se face, insa, vinovat si fostul presedinte Emil Constantinescu...
Domnul Iliescu justifica insa, mai departe, apelul sau la mineri din iunie 1990, sustinand ca fortele de ordine devenisera incapabile sa controleze situatia (pe care, de altfel, tot dansul o provocase!). De parca nu s-ar sti de multa vreme ca politia insasi a dat foc la autobuze anume plasate, care aveau deja rezervoarele de benzina golite, ca nu cumva sa explodeze (altfel spus, un lant de acte premeditate, avand politia ca autor).
Cocolosirea raspunzatorilor de atunci indigneaza, dar are o explicatie: poporul roman a acordat ulterior si in cunostinta de cauza increderea sa domnului Iliescu, alegandu-l in inalta functie de presedinte al tarii de doua ori la rand. Adevarul acesta este: pacatele domnului Iliescu si ale altor posibili acuzati au fost de fapt atenuate, daca nu chiar iertate, de poporul roman insusi. De aceea, ar fi mai bine sa se faca tabula rasa de latura penala, dandu-se pe fata cel putin adevarul istoric... In acest fel, teatrul ar lua sfarsit.