De vis  - Un loc palpitant si legendar Plaje fine, foste palate si o lumina glamouroasa. Cannes este locul unde stralucirea se dezlantuie din plin in luna mai pe covorul rosu al Festivalului International de Film.  Febra Festivalului de la Cannes ne-a cuprins pe toti inca din tara, insa pe aeroportul din Nisa am aterizat, s-ar putea spune, chiar in mijlocul evenimentului. La iesirea din aeroport, oamenii - imbracati in tricouri si sorturi, pareau turisti care se pregateau de plecare. Insa cand Roberto Cavalli, una dintre legendele vii ale modei, a trecut pe langa noi aproape neobservat, acestia l-au asaltat cu aparatele de fotografiat. Apoi, in masina, soferul: "Acum douazeci de minute a intrat si Beyonce in aeroport. Probabil ca a plecat!".  GAZDA. De 60 de ani, Cannes-ul este gazda perfecta de dragul cinematografiei. Iar anul acesta, noi, romanii, de acolo, probabil si cei de acasa, aveam emotii. Cristian Mungiu se afla la Cannes si concura cu filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile"... Aproape de intrarea in Cannes, drumul era blocat. Zeci de limuzine negre asteptau cuminti in trafic. Cine stie ce staruri ascundeau in interior? Poate Brad Pitt? Ma rog... Nu se stie pe cine duceau masinile elegante, insa noi, cei din jur, tresaream la orice miscare din interior. Si invidiam rau de tot razele de soare ce patrundeau prin geamurile fumurii. In aer plutea ceva minunat! Parca visam cu ochii deschisi! Si citeam romanul Festivalului de la Cannes.   "Ce minunat ar fi daca ar reusi sa organizeze un festival de film in Franta!", visa, in cuseta sa din Orient Express, Philippe Erlanger, diplomat, mare istoric si directorul Asociatiei franceze de actiune artistica. Tocmai se intorcea la Paris in 1938, de la Festivalul de film din Venetia. Era din ce in ce mai convins ca evenimentul artistic din Italia este dominat de nazisti si de fascisti italieni. Inainte cu un an, in 1937, juriul de la Venetia era aproape decis sa inmaneze marele premiu filmului "La grande ilussion" de Jean Renoir, dar fiindca Goebbels, ministrul Propagandei, l-a sunat pe Mussolini de la Berlin, premiul i-a fost decernat lui Carmine Gallone pentru un film de propaganda fascista. In 1938, iarasi juriul prezidat de contele Volpi este impresionat de un film frantuzesc cu Jean Gabin, in regia lui Marcel Carne. Degeaba! Gobbels intervine din nou si, contrar regulilor Festivalului de la Venetia, se acorda premiul unui documentar dedicat lui Hitler. Traind aceasta a doua nedreptate, Philippe Erlanger vorbeste cu Jean Zacharie. Greu i-au convins pe toti membrii guvernului, fiindca multi se temeau de Hitler si de Musolinni, sa isi dea acordul pentru un festival de film care sa concureze cu cel de la Venetia.  DIAMANTE. Au inceput sa caute un loc tocmai potrivit pentru un asemenea eveniment. Aveau de ales intre Vichy, Biarritz si Cannes. Si au decis ca Perla Coastei de Azur - Cannesul, unde urma sa se construiasca foarte repede un adevarat palat pentru Festivalul de cinema, este destinatia perfecta. Insa in asteptarea spectaculoasei cladiri, evenimentul se va desfasura in cazinoul orasului, intre 1 si 20 septembrie 1939. Au fost trimise 2.000 de invitatii in toata lumea. Din America au sosit in august, la bordul unui pachebot, Gary Cooper, Tyrone Power, Norma Shearer, Mae West. Ducele si Ducesa de Winsdor au venit cu 100 de valize, cu "Train Bleu". Smochinguri, rochii superbe de seara, cu diamante, se etalau pe strazile din Cannes. Fernandel a deschis spectacolul la Palme da€™Or, care a culminat cu aplauze si cu un foc de artificii. Din nefericire, o rafala de vant dinspre mare a trimis scanteile direct pe invitati, care au parasit terasa in mare graba. Insa festivalul trebuia sa-si desfasoare programul mai departe. La 1 septembrie se astepta prezentarea filmului "Trasura fantoma", dar in aceeasi zi Hitler a invadat Polonia. Festivalul abia nascut moare. Dar nu pentru mult timp! Pana in 1946. Din 1951, festivalul este stabilit in perioada 3-20 aprilie. Mai tarziu, preferata devine luna mai.  La 24 mai, in 2007, Cannesul si toata Coasta de Azur au fost cuprinse de frenezie. Terasele si restaurantele din apropierea palatului sunt pline ochi. Pe holuri, in hotelurile Majestic, Martinez si bineinteles faimosul Carlton, fotografii si jurnalistii par ca nu obosesc deloc. Pandesc vedete! "Brad Pitt si Angelina Jolie au mancat aseara la Moulin de Mougin, un restaurant renumit din afara orasului", imi sopteste un prieten. Seara se anunta doua petreceri: una pe terasa celui mai elegant hotel de pe coasta - Eden Roc, si una in incinta clubului Baoli, din Cannes. La Eden Roc sau Hotel du Cap (cum i se mai spune), care este situat deasupra marii, pe stanci, in localitatea Cap Da€™ Antibbes (undeva intre Cannes si Nisa), chelnerii erau pregatiti pentru o seara stralucitoare.  INVITATII. Petrecerea se desfasura pe spectaculoasa terasa a hotelului. De acolo, privelistea iti taia rasuflarea. De jur-imprejur doar marea linistita si piscina hotelului, care se termina brusc in stanci, lasand impresia ca se scurge in mare. Invitatii se lasau asteptati. Coborau misterios si elegant din limuzinele negre, in costume sau sacouri albe si rochii de seara. Colierele din diamante straluceau incredibil de frumos in lumina reflectoarelor montate la intrare si in holul dintre restaurant si terasa. Regizorul Martin Scorsese a sosit printre primii. Destul de scund, insotit de un grup de sase persoane, care pareau foarte apropiate, s-a asezat la masa cu o modestie remarcabila. Pe fereastra puteam vedea paparazzi: se inghesuiau pe stancile primejdioase din jurul hotelului. In scurt timp, si noi deveniseram un pic paranoici: ne uitam disperati in sala unde erau interzise aparatele de fotografiat, incercand sa descoperim pe fetele celor din restaurant trasaturile celebritatilor. Confundam oamenii care mancau linistiti ba cu Woody Allen, ba cu Anne Wintor, care nici macar nu se aflau la Cannes. "V-am zis! Un pic paranoia." La scurt timp a aparut Andy Garcia, imbracat in costum alb, foarte sic, la brat cu fiica sa. George Clooney, Brad Pitt si Angelina Jolie erau deja pe terasa. Mai tarziu, la Baoli, alta petrecere, organizata de Dolce Gabbana. Invitatii soseau tarziu si erau rugati sa poarte inca de la intrare ochelari de soare!  Zilele s-au scurs repede cu tot felul de petreceri indraznete pe iahturi, pe plaje, in restaurante, fara sa se vorbeasca macar o data de Cristian Mungiu. Lumea era innebunita sa vada mai mult staruri hollywoodiene. Asta pana la Palm da€™Or-ul regizorului nostru. Pentru ca, din acel moment... intreg Cannes-ul s-a plecat in fata lui.