Infinit superioara calitativ navigatiei pe net, alunecarea prin propria biblioteca poate oferi rezultate uimitoare. Astfel am aflat, cautand cu totul altceva, ca un cimpoi este compus din: A. Suflaciu, alcatuit din cartus si inel; B. Caraba, compusa din bucea, lulea rasuflatoare si caraba propriu-zisa, simpla sau dubla; C. Bizoi, care contine soc, mijlocariu si deloc surprinzator bizoi, si D. Burduf.   Cautam un echivalent pentru "hornpipe", cuvant care descrie atat un instrument  de suflat, cat si un dans popular din Anglia medievala, dar si melodiile baroce pe care le-a inspirat. Printre cele mai cunoscute, un fragment din "Muzica apelor" a lui Haendel si muzica de scena pentru "Abdelazer", compusa de Henry Purcell si reluata de Benjamin Britten in variatiunile cunoscute sub numele de "Ghid de orchestratie pentru tineret". Partea muzicala este cat se poate de clara. Dar ce sau cine era sau este Abdelazer? Un dictionar onomastic cu pretentii etimologice ofera doua interpretari, ori "robul destinului", ori "robul stralucirii", o enciclopedie literara m-a condus spre numele autoarei, Aphra Behn, pare-se prima scriitoare profesionista din istoria literaturii  engleze.  Nascuta in 1640, crescuta impreuna cu copiii unei familii instarite, Colepepper, la care mama ei lucra ca dadaca, Aphra ajunge in 1623 in Surinam, in America de Sud. Acolo intalneste o capetenie de sclavi africani, care aveau sa devina subiectul celei mai cunoscute opere literare pe care a produs-o, romanul "Oroonoko". Dupa un an, la intoarcerea in Anglia, Aphra se casatoreste cu un negutator de origine olandeza sau germana, un anume Johan Behn. Gurile rele sustin, si atunci, si acum, ca maritisul era destinat acoperirii inclinatiilor ei erotice, era bisexuala. Acest fapt i-a marit popularitatea.  La varsta de 26 de ani este recrutata de serviciul de spionaj al Regelui Charles al II-lea si trimisa in Olanda. Numele de cod, Astrea, va deveni pseudonimul ei literar. Ajunsa iubita unui important personaj din familia regala olandeza, reuseste sa obtina secrete politice pe care le pune la dispozitia coroanei britanice. Fara mare folos. Regele Charles o platea cu mare greutate sau deloc. Imprumuturile au aruncat-o pe Aphra in inchisoarea datornicilor, din care iese abia in 1669, prin bunavointa unui misterios binefacator ramas anonim. Se imprieteneste cu diversi literati, poeti, romancieri, dramaturgi, publica romane, i se joaca piese de teatru, cunoaste succesul mai ales prin "Scrisorile de dragoste ale unui nobil catre sora sa", "Piratul" si "Oroonoko". Aphra Behn intra in eternitate in 1689, dupa o viata scurta, traita, cum spunea chiar ea, "pentru placere si poezie".  Ignorata pentru presupusa ei lipsa de decenta in puritanul secol al XIX-lea, ajunge la momente de glorie in secolul xx, cand Virginia Woolf o defineste ca fiind "cea care a castigat dreptul femeilor de a spune ce gandesc". In epoca ei, Aphra a avut curajul sa descrie si sa analizeze sexualitatea feminina atat prin personajele create, cat si prin propria existenta. Astazi, purtatoarele de cuvant ale revolutiei sexuale o considera una dintre influentele pozitive ale culturii contemporane. Janet Todd, voce feminista si critica extrem de influenta, analizeaza aluziile la incest si homoerotism in contextul opresiunii rasiale si sexuale. Tot ea a disecat speculatiile legate de aparenta identificare a autoarei cu personajele pe care le-a creat. Asemanarea dintre numele scriitoarei si cel al prostituatei Angellica Bianca din "Piratul" i se pare incarcata de semnificatii.  Mai putin entuziast, cunoscutul critic Harold Bloom o defineste pe Aphra Behn drept "dramaturg de mana a patra" si considera relativ recenta ei popularitate drept un accident cultural. Mai raman de pomenit cateva fraze, citate cu multa caldura intr-un studiu semnat de Vita Sackville-West:  "Iubirea nu mai este placere atunci cand nu mai este un secret", "Schimbarile, noutatile sunt sufletul placerii" si mai ales "Nimeni nu este mai pacatos decat un sfant in tinerete". Am putea adauga observatia plina de amaraciune:  "Banii vorbesc intr-o limba inteleasa in toate tarile", legata poate de amintirea incurcaturilor financiare din cariera ei de spioana. Dupa trei secole si jumatate, muzica inspirata de o ruda a cimpoiului, din piesa acestei tulburatoare eroine a culturii europene, este mult mai cunoscuta decat opera ei literara. Nu ca atare, ci ca semnal al emisiunilor difuzate sub sigla "Eurovision".