De -ale copilariei - "Hai, copii, la joc, cartile pe foc!" Zbor de inger pamantesc, cu suras dumnezeiesc,  cristalin, dar si divin.  Este sufletelul de copil. A venit vacanta, cu trenul din Franta. Acelasi tren, al vacantei, alte vremuri. Copiii de ieri au crescut, poate au mai uitat de vacanta, de ultima zi de scoala, de coronitele premiantilor, de carnetele de note, cartile, caietele de scoala abandonate, de somnul dulce de dimineata sau de pranz, de negrija mersului la scoala, de pachetelele de mancare, de uniforme bleumarin, de sortuletele-n patratele....  Acum, copiii copiilor de ieri traiesc aceleasi bucurii la gandul ca scoala ii lasa sa plece in vacanta, la bucuria gandului de drumetie, la mare, la munte, la bunici. E vacanta! Hurray! Yuppy! Yes!!! Ce bine! Va mai amintiti? "Ce mica-i vacanta maree", canta Corina Chiriac... "Sa te duci la tara, la bunici/Sa le fii de ajutor aici/Sa fii alintat/Cum n-ai fost niciodat  Doar atata vreme cat esti pici/Sa inoti in raul involburat/Care trece prin oricare sat. Sau sa pleci in zori,/Iar la cules de flori/Prin padurea ce nu te-a uitat. Ce mica-i vacanta mare/Si ce dor mi-a fost de ea/La scoala visam ca o asteptam/Dar ea cand voia venea. Ce mica-i vacanta mare,/Spuneam cand eram scolar, Dar parca oricand/As spune asteptand/Vacanta mare iar... Sa ai timp de toate, sa citesti/Cu prietenii sa te-ntalnesti/Si sa dormi cat vrei. La umbra unui tei/Sau la umbra carui pom doresti. Sunt atatea lucruri de facut/Ca nu este vreme de pierdut/Apoi stergi in calendar/Si este toamna iar. Si trebuie s-o iei de la inceput."