Teparul din Caracas

Un personaj dubios si controversat in comunitatea romaneasca din Venezuela face de ras numele Romaniei in puternicul stat petrolier din America Latina si nu numai acolo. Este vorba de Corneliu Popescu, acum in varsta de 87 de ani care, din 1989 incoace, trece anual Atlanticul pentru a mai pacali autoritatile romane precum ca el ar fi un "valoros" reprezentant al romanilor venezueleni.
Acesta face tot ce este posibil ca din orice minciuna debitata sa traga un folos, oricat de mic si sub orice forma. De la facilitati diplomatice pana la decorarea cu Ordinul national "Steaua Romaniei" in grad de Ofiter. De 16 ani, in fiecare primavara, Popescu vine in Romania cu gandul sa mai pacaleasca pe cineva sa-i acorde medalii, titluri de onoare, diverse functii onorifice sau sa mai ceara plecarea vreunui diplomat roman care ii incurca "ploile" la Caracas, capitala Venezuelei. Astfel incat ba la un post de televiziune, ba la cate un ziar, apar interviuri cu Popescu, care se prezinta primar al Caracasului, presedinte al comunitatii romanilor, mare doctor la Sorbona, autor de carti si multe alte minciuni.
Omologul lui Vanghelie
Corneliu Popescu vorbeste tot timpul despre faptul ca a fost chiar un mare si apreciat primar al capitalei venezuelene, Caracas. Cei care stiu adevarul povestesc insa ca functia de primar a fost doar un interimat de trei luni. Si, evident, nu pentru ca ar fi fost ales de locuitorii capitalei venezuelene, ci pentru ca postul de primar a fost vacant temporar, iar consilierul local Corneliu Popescu a ocupat fotoliul cu forta. In plus, Popescu nu a fost primar al capitalei Caracas, ci al unei primarii similiare, sa zicem, cu cea "a primarului care este", Marian Vanghelie. Aceasta functie de primar interimar de sector este, de altfel, singura ocupatie mai de Doamne-ajuta din toata cariera lui Popescu. Conform comunitatii romanesti din Venezuela, in viata lui de pana la aproape 90 de ani, Corneliu Popescu nu s-a remarcat ca avocat, pentru ca nu avea cum din moment ce nu a pledat niciodata. De asemenea, nu s-a evidentiat nici pe plan stiintific, nici cultural, nici al mediului de afaceri. Referitor la afaceri, Popescu nu a facut decat trafic cu diverse produse, care nu intra in categoria negoturilor facute de marii oameni de afaceri. Potrivit romanilor din Caracas, succesul lui Popescu in afaceri este conturat doar prin smecherii, gainarii si castiguri pe langa lege. Mai mult, presa venezueleana a criticat foarte dur ocuparea de catre Corneliu Popescu a functiei de primar interimar in zona Chacao, spunand ca personajul nu este demn sa-i reprezinte si sa ocupe functia de primar, avand in vedere faptul ca erau cunoscute toate gainariile din care traise toata viata.
Tepele lui Popescu
Popescu din Caracas a atins culmea imposturii dupa 1989, cand si-a dat seama ca poate profita nu numai din credulitatea venezuelenilor, ci ca poate pescui foarte bine in apele tulburi ale politicii dambovitene si ca este omul potrivit pentru promovarea non-valorilor.
Profitand de vizita particulara a presedintelui Ion Iliescu in Venezuela in 1991, Corneliu Popescu s-a prezentat acestuia ca fiind un mare lider al tuturor romanilor de pe continentul sud-american. Desi in afara de vreo douazeci de romani care il cunosc, dar care nu inseamna ca il si pretuiesc, nimeni nu il stie si nu ii da vreo atentie. Si mai ales nimeni nu l-a ales lider sau reprezentant al romanilor din Venezuela. S-a mai prezentat si ca mare politician in Venezuela, asigurandu-l pe Iliescu ca il va invata cum sa castige alegerile. La schimb, "politicianul" Popescu i-a cerut lui Iliescu sa-i dea si lui o jucarie: postul de ambasador al Romaniei in Venezuela. Iliescu nu i-a indeplinit insa dorinta si din acest motiv Popescu a inceput sa-l balacareasca din greu pe "bolsevicul Iliescu".
Ulterior, peste noapte, Popescu s-a indragostit de PRM. In plasa i-a cazut Gheorghe Funar. Acesta l-a invitat la Cluj pe Popescu, l-a declarat "cetatean de onoare al orasului Cluj" si i-a atarnat de gat un kilogram de medalii. Dar i-a dat si un apartament in centrul Clujului, apartament din categoria celor pe care Funar ar fi trebuit sa le dea tinerilor sau familiilor nevoiase si nu unui aventurier din America Latina.
La Cluj, Popescu a mai facut si alte victime. Astfel, le-a tras o teapa serioasa si celor de la Banca Dacia Felix. Carora le-a dat niste bonuri de valoare false care circulau pe piata venezueleana si i-a indemnat sa cumpere cu ele o mina de aur din Venezuela. I-a atras in cursa si i-a pacalit sa aduca in Venezuela si banii Bancii Dacia Felix, promitandu-le ca "prin pozitia lui de om cu multe relatii ca primar, prefect, lider si politician" si tot felul de alte functii inchipuite, clujenii vor da lovitura pe piata bancara venezueleana. Pentru "birouri de banca", Popescu le-a vandut, pentru un munte de bani, locuinta lui, un apartament modest. Ceea ce se voia o filiala a Daciei Felix in Venezuela a falimentat inainte sa depuna cineva vreun bolivar sau dolar in conturile bancii, iar clujenii pacaliti au decis ca o parte din banii salvati de la tepele lui Corneliu Popescu sa fie dati in numele lui Dumnezeu si sa se construiasca o biserica ortodoxa la Caracas.
Astazi, Corneliu Popescu, cu un tupeu fara limita, declara ca biserica romana de la Caracas este ctitorita cu banii lui. Fara sa pomeneasca insa vreodata o vorba despre personalitati recunoscute in Venezuela si care au contribuit cu multi bani. De nume ca Alexandru Sandru, Caius Pria, Dinu Paul, Diogenes si Teodoro Douzoglum, precum si al multor altor romani, apreciati in comunitatea romaneasca si in mediul venezuelean, Popescu se fereste ca dracul de tamaie.
Impostorul a incercat si la CDR
In preajma alegerilor din 1996, Popescu a inceput sa dea din nou tarcoale lui Iliescu, dar si liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor, sperand ca unul din ei va ajunge presedinte al Romaniei si va accepta numirea sa ca ambasador al Romaniei in Venezuela, in Cuba sau oriunde o fi, numai ambasador sa se numeasca.
Pentru el nu conta ca nu avea nici macar cetatenia romana, la acea vreme avand-o doar pe cea venezueleana. Spre ghinionul lui Popescu, alegerile au fost castigate de CDR. Asa ca teparul de la tropice s-a prefacut ca uita de PDSR si a incercat sa se infiltreze in CDR si sa ajunga la presedintele Constantinescu, folosind de data aceasta nu minciuna ca ar fi "un mare politician de stanga in Venezuela", ci cliseul cu "romanul din exil", "persecutatul regimului comunist", "urmaritul de securitate". Din fericire, taranistii din CDR nu s-au lasat pacaliti. Asa ca Popescu nu a reusit sa se strecoare in CDR si nici sa primeasca vreo medalie, sa fie numit ambasador al Romaniei sau consilier al presedintelui. Insa Popescu nu s-a lasat, astel ca in preajma alegerilor din 2000, el a inceput sa liciteze public postul de ambasador al Romaniei in Venezuela, spunand ca da oricarui partid 50.000 de dolari daca ii ofera postul in diplomatie sau macar o functie, un titlu onorific pe langa presedintele tarii. Nu se stie daca chiar a dat zecile de mii de dolari sau a fost doar o alta teapa, dar sigur este ca Popescu a reusit sa-l pacaleasca pe Iliescu, ales presedinte in 2002.
Sfatuitorul presedintelui Iliescu
In 2001, Iliescu s-a grabit sa-l decoreze pe "reprezentantul romanilor din America Latina", adica pe Corneliu Popescu, si i-a facut hatarul numindu-l consilier personal cu biroul acasa, la Caracas.
O functie doar pe hartie, pentru ca Popescu nu a lucrat nici un minut la Administratia Prezidentiala. Cu medalia la gat si cu titlul pe hartie, Popescu a revenit la Caracas si, din februarie 2001, a inceput sa-i terorizeze pe romanii stabiliti in Venezuela despre care stia ca nu sunt fanii PSD, dar si pe membrii personalului diplomatic al Ambasadei Romaniei de la Caracas. Consilierul personal al lui Iliescu a dat navala in ambasada, avand pretentii ca el sa conduca misiunea diplomatica si toata lumea sa i se supuna. Ambasadorul de la acea vreme nu a acceptat un asemenea abuz si i-a cerut teparului Popescu sa nu sara calul. "Consilierul" s-a retras, ambasada a fost salvata, dar nu pentru mult timp. Ulterior au venit ambasadorii Petru Pepelea (iunie 2001-iulie 2004) si Ioan Les (noiembrie 2004 - iulie 2006), ambii activisti in PSD, numiti de Ion Iliescu. Acesti sefi de misiune au acceptat, incalcand reglementarile si bunul simt, ca sediul misiunii de la Caracas sa devina o cafenea, iar personalul diplomatic sa execute ordinele date de "consilierul prezidential Popescu".
Diplomati amenintati
Popescu a vrut sa beneficieze de toate privilegiile diplomatice: legitimatii diplomatice pentru el si pentru familia lui, numere de inmatriculare cu insemnul CD, privilegii si imunitati la trecerea de frontiera, scutiri de taxe vamale. Prin urmare, in primavara lui 2004, inaintea alegerilor, Ambasada Romaniei a solicitat autoritatilor venezuelene sa acorde numere diplomatice pentru autoturismul personal al lui Popescu. "A dat cu pumnul in masa si ne-a amenintat pe toti. I-a cerut ambasadorului Pepelea sa-i obtina de urgenta legitimatia si numerele de inmatriculare diplomatice, in caz contrar il va suna pe prietenul lui Iliescu sa-i faca rechemarea", ne-a relatat un fost diplomat la Caracas. Ambasadorul Pepelea, speriat, nu a mai miscat in front si s-a conformat, cerand privilegii diplomatice pentru impostorul Corneliu Popescu, desi stia ca falsul si uzul de fals sunt fapte penale. Ministerul Relatiilor Exterioare din Venezuela nu a aprobat, insa, o asemenea cerere aberanta, raspunzand ca privilegiile diplomatice se acorda "numai diplomatilor angajati la misiunile acreditate, conform conventiilor internationale".
Fals pentru obtinerea numerelor diplomatice
Refuzul autoritatilor venezuelene nu inseamna ca l-a potolit pe teparul Popescu. In primavara lui 2004, la Ambasada Romaniei de la Caracas s-a conceput un fals prin care Popescu era declarat angajat al Ambasadei in functia de "consilier cultural si de presa". O inventie, pentru ca niciodata in organigrama Ambasadei Romaniei de la Caracas nu a existat post special de consilier cultural si de presa, asa cum precizeaza surse din MAE. Iar daca ar fi existat acest post, nu nonagenarul Corneliu Popescu ar fi fost omul potrivit pentu angajare la MAE. Cu acest fals, Popescu a inselat, in numele Guvernului roman, Guvernul venezuelean si a obtinut toate drepturile unui diplomat pentru el si pentru intreaga lui familie. Pe lista personalului diplomatic de la Caracas, doar la Ambasada Romaniei apareau doi consilieri pentru cultura si presa! Nici Ambasada SUA de la Caracas nu a avut vreodata pe lista angajatilor doi consilieri pentru cultura si presa. In plus, desi numarul 64-06-CD apartine ambasadei Romaniei, placa este la masina lui Corneliu Popescu. Prin fals si uz de fals, "diplomatul Popescu" si-a inscris masina cu numar diplomatic
64-06-CD. Tot prin fals, conform unor surse din MAE, el a importat si exportat autoturisme si alte marfuri fara taxe vamale, fara TVA si, mai ales, fara control. Cu drepturi depline ale unui "diplomat".
"Sfantul Popescu"
Prin inselarea si amenintarea permanenta exercitata asupra parohului Bisericii "Sf. Imparati Constantin si Elena" din Caracas, precum si asupra credinciosilor ortodocsi, a reusit sa-si vada chipul pictat in pronaosul bisericii. Poza teparului este mai mare chiar decat chipurile sfintilor. O parte de vina o poarta si Patriarhul Teoctist care, desi este la curent cu nemultumirea enoriasilor, se face ca nu stie. Nicaieri in lume nu poate fi vazuta poza unui muritor de rand lipita de poza sfintilor, fie el si consilier personal al sefului statului. Corneliu Popescu a incercat sa obtina tot ce a vrut folosindu-se de minciuna si santaj si a reusit, in cea mai mare parte.

---

Despre autor: