Sa citesti lectia de rusa cu vocea Bibanului

Sa nu-i fie de deochi de viata!
"Comicii sunt de fapt oameni tristi. Nevestele artistilor de comici au o misiune grea. Traiesc langa niste oameni tristi." Asa a oftat Nae Lazarescu facand radiografia sufletului celui care seara de seara starneste hohotele de ras ale unor sali pline de spectatori veniti sa rada de comici. De altfel, si Sebastian Papaiani povestea ca un trecator pe strada i-a spus intr-o zi cu glas poruncitor: "Bai Papaiani, sa nu mori ca nu mai am de cine rade!". Cu toate acestea, in acesti aducatori de ras din copilarie incolteste un bob de umor care apoi creste-creste si devine spectacolul de revista. Doru Octavian Dumitru a inceput sa fabrice bancuri inca de la gradinita. Educatoarea o ruga pe mama micutului Doru Octavian sa vina mai devreme si sa-l ia acasa de la gradinta inaintea celorlalti copii. Si asta fiindca, daca  Doru Octavian Dumitru ramanea pana la ora de inchidere, ceilialti copii nu mai voiau sa plece acasa, ba, mai mult, se amuzau si parintii veniti sa-si ia odraslele. Fiindca prichindelul Doru Octavian turuia vorbe atat, de pline de haz incat ii captiva si pe colegii de gradinita si pe parintii lor, care uitau de timp ascultandu-i snoavele. Zgandariciul hazului nu-i dadea pace inca din copilarie nici lui Romica Tociu. In Craiova natala, Romica in pantalonii scurti si maieul lalai iesea in fata portii cu un sertar de dulap, folosindu-l pasamite ca acordeon, si canta spre amuzamentul trecatorilor. Apoi, sertarul era rapid transformat din "acordeon" in obiect de colectat bani de la trecatori pentru cantarea prichindelului plin de idei.  Si elevul Vasile Murar avea un prea-plin de haz. Stia puiul de taran venit la scoala in Piatra-Neamt sa imite excelent actorii. Va dati seama ce a ramas din ora de limba rusa cand elevul Vasile Muraru a citit textul rusesc din carte cu vocea Bibanului, fonfaind ca Dem Radulescu "Haraso si rabotaet". Meditativul si tristul Nae Lazarescu imbraca cat ai clipi straiele hazului cand isi povesteste copilaria. "Aveam un nas ca manerul umbrelei inca de mic. Intorceau fetele capul dupa mine... dar in alta parte, asa de uratel eram. Mama lui Creanga ii zicea: iesi, copilule, si stai in ploaie, doar s-o speria norii, si mama imi spune aproape la fel, iesi, copilule, si stai in porumb, doar s-or speria ciorile. Dandanaua e ca pe parintii  mei ii chema Lazar, in cartier insa o strigau pe mama Lazareasca, asa ca la maternitate, vorbind vecinele despre madam Lazarescu, mi s-a trecut in actul de nastere numele Lazarescu. Umblu dupa vreo adeverinta cu martorii dupa mine sa demonstrez ca Nae Lazarescu a fost conceput de parintii lui, Lazar. In cartier, cand eram copil, mi se spunea Lacusta. Cum vedeam o livada, tasti peste gard. Locul meu preferat de furat era livada lui Arghezi, dar i-am pradat un visin si lui Bacovia."

---

Despre autor: