In legatura cu modul in care sunt reflectate in presa evenimentele din 13-15 iunie, fostul preseedintele al Romaniei, senatorul PSD Ion Iliescu a tinut sa lamuresca, inca o data opinia publica si sa puna capat tuturor speculatiilor pentru ca, spunde domnia sa „evenimentele din 13-15 iunie 1990 ofera in fiecare an prilejul unor ample campanii de presa, prin care adevarul istoric despre ceea ce s-a intamplat atunci, despre cauzele si consecintele violentelor care au socat opinia publica este inlocuit cu minciuni si manipulari mediatice, cu viziuni partizane ale celor care vor sa impuna ca adevar absolut versiunea lor despre acele intamplari". Ion Ilescu face si o serie de precizari si reaminteste celor care au acces la informatii trunchiate si deformate cateva lucruri.
"Manifestatia din Piata Universitatii a fost un prelungit si ilegal miting electoral. Unul dintre principalele noduri rutiere ale Capitalei a fost ocupat cu forta, contrar prevederilor Decretului -Lege adoptat de CPUN privind organizarea mitingurilor electorale; organele de ordine au fost agresate. Acest miting si-a pierdut ratiunea de a fi dupa alegerile din 20 mai 1990. Pe intreaga durata a mitingului electoral din Piata Universitatii nu a existat nicio confruntare cu fortele de ordine. Cei care conduceau atunci Romania au ales o abordare ne – conflictuala, in ciuda incitarilor la violenta si a provocarilor participantilor la miting. De aceea pe 11 iunie 1990 intre grevistii foamei din fata Teatrului National si vice - premierul din guvernul provizoriu condus de Petre Roman, Anton Vatasescu, s-a semnat un acord prin care grevistii se obligau sa evacueze zona. Pe baza acestui Acord Guvernul a aprobat un plan de redare in circulatie a zonei, care implica evacuarea corturilor, salubrizarea si reamenajarea zonei, refacerea carosabilului, a marcajelor rutiere, etc.
Evacuarea grevistilor foamei a decurs fara incidente majore si s-a desfasurat la primele ore ale zilei de 13 iunie 1990. In dupa amiaza zilei de 13 iunie 1990 grupuri organizate si extrem de violente au intrat din nou in Piata Universitatii, au atacat fortele de ordine, au incendiat mijloace de transport si au reocupat Piata. Fortele de ordine, depasite numeric, slab pregatite si ne-echipate pentru confruntari de strada, au cedat in fata acelei dezlantuiri anarhice, retragandu-se din zona. Au fost atacate si devastate cladiri oficiale: sediul SRI, al Politiei Capitalei, al Ministerului de Interne, Casa de Cultura a MAI, au fost furate documente oficiale, acte de identitate in alb, arme si munitii.Alte grupuri au atacat postul public de televiziune, au distrus benzi si casete din arhiva, au amenintat cu moartea personalul tehnic si de conducere, au distrus echipamente. Toate astea au condus la oprirea emisiei postului public de televiziune. Nu apelul meu, la care au raspuns in primul rand cetatenii Capitalei si ai judetelor limitrofe ei, ci starea de anarhie instalata in Bucuresti i-a adus in oras pe minerii din cinci bazine miniere, nu doar pe cei din Valea Jiului.Violentele minerilor si ale altor cetateni sunt la fel de reprobabile, condamnabile si de ne-scuzat ca si cele ale gruparilor anarhiste din dupa amiaza, seara si noaptea zilei de 13 iunie 1990. Daca vrem sa aflam cine „i-a chemat" pe mineri in Bucuresti, trebuie sa aflam cine a comandat si a organizat violentele din ziua de 13 iunie 1990. Cei care au atacat institutii, au incendiat, au furat arme si munitii, au devastat televiziunea au urmarit un singur lucru: sa provoace o reactie la fel de violenta, stiind ca violenta naste violenta" se mai precizeaza in comunicatul fostului sef al staului.