Anina - trecutul indepartat avertizeaza asupra viitorului apropiat     Abatajele taiate adanc prin maruntaiele pamantului in bazinul carbonifer din apropierea Resitei sunt, pentru savanti, o imensa "masina a timpului". O "masina" care ne arata cum era lumea la inceputurile ei, dar ne si avertizeaza asupra pericolelor care ne pasc in viitorul apropiat.     Fara pinioane, biele si pistoane ori niscaiva "soft"-uri ultraperformante, "masina timpului" din bazinul carbonifer Resita permite o reconstituire fidela a lumii, asa cum arata ea acum cateva sute de milioane de ani. "Operatorii" familiarizati cu minunatiile din adancuri sunt cativa paleontologi care cunosc toate cotloanele lumilor stravechi si se descurca prin ele la fel de bine ca in propriul lor cartier.       SAVANTII SI "BRANDUL DE TARA". Ne-am obisnuit cu ideea ca "fabulo-spiritul" romanesc trebuie sa fie "populat" doar cu Dracula, sarmalute si mamaliguta, manelisti si fotbalisti plini de bani, toate "garnisite" cu vesnicele scandaluri politice. Adevaratul "Brand de tara" al Romaniei este promovat insa de alte elite, cele adevarate, discrete si infinit mai profunde: artisti valorosi ori specialisti de varf in diferite domenii tehnico-stiintifice. Oameni speciali care, fara mare taraboi, si-au castigat respectul strainatatii. Un astfel de personaj cosmopolit este dr Mihai E. Popa. Geolog, specializat in paleobotanica, el este si unul dintre savantii care cunosc "masina timpului" ascunsa prin galeriile de mina si carierele din jurul Resitei.       IN LUMEA LARGA. Dr Mihai E. Popa n-a implinit inca 38 de ani. Un "detaliu biografic" ce nu-l impiedica sa aiba deja la "activ" o cariera stiintifica remarcabila, pentru care si-a castigat pretuirea unor universitati din strainatate. Si-a luat doctoratul in anul 2000 cu calificativul maxim "Summa cum laude". Ulterior a efectuat stagii de pregatire in Olanda, Franta, Anglia si SUA. In 2001, Departamentul de Stat american i-a acordat o bursa Fulbright pentru un stagiu post-doctoral la Universitatea din Florida. De atunci a devenit discipolul prof. David Dilcher, membru al National Academy of Sciences, considerat "patriarhul" paleobotanicii americane.         INTRE STIINTA SI AVENTURA. Parintii spirituali ai lui Indiana Jones au recunoscut ca modelul celebrului erou a fost nu mai putin celebrul paleontolog american Roy Chapman Andrews. Lucru deloc neasteptat daca tinem cont ca paleontologii nu sunt doar "soareci de biblioteca", ci niste oameni de stiinta aparte, amestec bine dozat de savanti si aventurieri. Pastrand proportiile, dr Popa se inscrie si el in acest tipar. Prima si cea mai dramatica aventura, care n-a avut insa legatura cu stiinta, a trait-o in primavara anului 1990.   Era student si la 14 iunie avea examen la geologie fizica. O zi hada in care Universitatea insasi a fost "examinata" pe indelete de batele si topoarele minerilor adusi sa faca ordine in Bucuresti. Popa a fost arestat de niste ortaci care l-au judecat si au fost la un pas sa-l execute. A avut noroc si a scapat cu viata. Adevaratele aventuri au intrat insa in viata dr Popa ceva mai tarziu sub forma expeditiilor stiintifice. Paleobotanist "cu acte in regula", a participat la expeditii stiintifice in Germania, Anglia, Franta, Suedia, Danemarca, China si, anual, in SUA. Deci in tari civilizate. Dar paleontologia nu se face in mijlocul orasului, in zgarie-nori cu aer conditionat. Relicvele stravechi se gasesc doar in zone pustii, departe de orice confort, unde chiar si supravietuirea de pe o zi pe alta devine o aventura.       PE BANII NASA. Popa nu este deci omul care se poate plange de monotonia vietii. In afara expeditiilor de "rutina", in vara lui 2002 a participat la prima expeditie paleontologica organizata de 80 de ani incoace in estul Groenlandei, in tinuturile inghetate ale Tarii lui Jameson, calatorie sustinuta financiar de National Geographic Society. In 2004 a fost invitat la o a doua explorare, tot acolo, finantata de asta data de NASA. Cu toate ca ambele expeditii au avut loc in timpul verii polare, termometrele au sarit rareori de zero grade. In plus, Popa isi aminteste ca trebuiau sa se fereasca si de ursii polari. "N-au nimic in comun cu Fram din poveste. Sunt niste fiare teribile, vanatori redutabili. Simt prada de la 20-30 km distanta. Foarte agili, sunt printre putinele carnivore care vaneaza oameni si-i mananca la fel ca pe orice alta gustare din meniul lor."       AVERTISMENTE. Dincolo de importanta sa teoretica, paleobotanica este si un soi de "oracol" care poate anunta viitorul. In expeditiile din Groenlanda, specialistii au descoperit fosile de plante vechi de 210 milioane de ani. Studiul lor arata ca la granita dintre erele Triasica si Jurasica, atmosfera terestra continea, la fel ca in zilele noastre, foarte mult bioxid de carbon. In plus, aceleasi studii arata ca atunci, intr-o situatie asemanatoare cu cea din zilele noastre, intreaga planeta s-a confruntat cu un lant de catastrofe climatice, urmat de disparitia unui mare numar de animale si plante. Cu timpul, ecosistemul planetar s-a autoreglat.   S-a autoreglat insa fara majoritatea vietuitoarelor care, la fel ca si noi acum, pareau "croite" sa fie stapanii eterni ai lumii. Paleontologia avertizeaza ca un fenomen similar se poate petrece chiar acum, sub ochii nostri. Si ne mai spune ceva: indiferent ce catastrofe climaterice vor avea loc, planeta se va autoregla inca o data, asa cum a mai facut-o de foarte multe ori. Vestea proasta ar fi ca nu exista nici o garantie ca civilizatia umana sau chiar omul insusi va mai face parte din peisajul de dupa acest nou "autoreglaj".       JURASIC PARK. Beneficiar al unui asemenea "pedigree" stiintific, Popa putea ramane in strainatate si sa lucreze pe bani adevarati la vreuna din marile universitati. Intrebat de ce n-a facut acest pas, raspunde sec: "De ce? Pentru cercetari merg acolo ori de cate ori am nevoie. In plus am predat ca profesor invitat la Universitatea Claude Bernard din Lyon, precum si la alte universitati celebre. Banii sunt foarte importanti, dar nu sunt chiar totul. Personal sunt foarte legat de Muntii Aninei, Almajului si Semenicului, de tinutul Mehedintiului.   Acolo exista foarte multa informatie de adus la lumina zilei si multe descoperiri de facut. Pentru mine ca paleobotanist, aici este raiul pe pamant". Pe buna dreptate. Prin "Jurasic Park"-ul din abatajele de la Anina bantuie fantoma codrilor luxurianti si a junglelor prin care haladuiau candva dinozaurii. O lume impietrita, veche de peste 200 de milioane de ani, in care dr Mihai E. Popa a facut cateva descoperiri remarcabile, unele deosebit de rare in intreaga lume.     CE MANCAU DINOZAURII? Daca, printr-un miracol, am reusit sa vedem Pamantul asa cum arata el acum 200 de milioane de ani, am avea imaginea unei lumi straine, aproape o alta planeta. Teritoriul de azi al Romaniei si o buna parte a Europei erau mult mai la sud, in zona unei mari de mult disparute, iar uscatul era acoperit cu paduri dese subecuatoriale.   Aflate acum la sute si mii de metri adancime, zacamintele carbonifere de langa Resita erau la suprafata si alcatuiau junglele prin care bantuiau dinozaurii, iar "sterilul" minier de acolo provine din pamantul calcat de ei in picioare. Multi saurieni erau erbivori. Imprimate in piatra, fosilele de conifere primitive si de ferigi arborescente descoperite acum la Anina sunt "ilustratii" din "cartea de bucate" a dinozaurilor.       PADUREA DE PIATRA. Pe la mijlocul anilor a€™80, Ceausescu a ordonat infiintarea unor termocentrale bazate pe sisturi bituminoase. Prima, cea de la Crivina, urma sa functioneze cu combustibil extras din cateva cariere noi deschise la Anina. A fost un esec imens. Centrala de la Crivina a functionat trei luni, dar nu cu sisturi, ci cu motorina adusa de la Resita. Acum, totul este o ruina. Gigantica, dar tot ruina. Toate esecurile au insa si cate o parte buna. In acest caz, partea buna au fost exact carierele de la Anina. Sapate in piatra seaca, la zeci si sute de metri adancime, ele au adus la lumina imaginea impietrita a erei Jurasice. Si o data cu ea, extrem de multe plante fosile. Tot acolo a iesit la lumina zilei o padure pietrificata despre care dr Popa ne-a spus ca este unica in Europa. "Este vorba despre o padure de ferigi arborescente, cu trunchiurile conservate in pozitia de crestere. Este singurul sit de acest fel din Europa, singurul loc in care se poate vedea imaginea unei paduri din Jurasic."       BARLOGUL DINOZAURILOR. Carierele lui Ceausescu au fost locul in care dr Popa a gasit si amprente de pasi ale unor dinozauri de mici dimensiuni. Tot acolo a facut si o descoperire spectaculoasa, care aduce Romania in paginile tratatelor de paleontologie: barloguri sapate de niste dinozauri pitici cu 200 de milioane de ani in urma. Inaintea descoperirii de la Anina, asemenea relicve s-au mai gasit doar in doua locuri din lume: in Africa de Sud si in Arizona.   Intr-una din vizuinile de la Anina s-au pastrat chiar si urme de gheare, lasate de "locatari". Pornind de la dimensiunile galeriilor, descoperitorul lor crede ca reptilele care le-au sapat aveau aproximativ marimea unor pisici, traiau in comun si aveau o viata sociala oarecum asemanatoare cu cea a suricatelor din actualul Desert Kalahari.       SUPERGANDACUL ETERN. "Masina timpului" de langa Resita conserva si urme de viata din era carbonifera, mai batrane cu peste o suta de milioane de ani decat cele de la Anina. Cotrobaind prin haldele de steril provenit de la minele de antracit din zona, dr Mihai Popa a facut o descoperire cu totul deosebita. Pe o bucata de roca neagra, alaturi de urmele unei frunze de feriga care a trait cu peste 300 de milioane de ani in urma, a gasit cea mai batrana insecta identificata pe teritoriul tarii noastre. Este vorba despre o goanga inrudita cu gandacii de bucatarie. Fapt care demonstreaza ca, oricata oroare ne-ar provoca, acesti gandaci sunt niste supravietuitori "de profesie". "Inventati" acum 400 de milioane de ani, au asistat la aparitia dinozaurilor si au supravietuit catastrofei globale care i-a sters definitiv din cartea vietii. Apoi, dupa alte zeci de milioane de ani, in care au ramas neschimbati, au fost martori la aparitia si apoi la evolutia oamenilor, pe langa care s-au si aciuat. Sunt o "inventie" a naturii atat de bine pusa la punct, incat n-avem nici un motiv sa credem ca nu vor fi tot aici chiar si dupa disparitia noastra.