Aricescu, exilatul care se compara cu Napoleon  Snagov. Manastirea al carei ctitor se pierde in negura vremii. Loc de inchinaciune, de odihna, dar si de detentie.  CD. Aricescu (1823-1886) a fost un personaj ciudat, dar fermecator in naivitatea lui, un revolutionar pasoptist, plin de idei progresiste si a carui patima revolutionara l-a costat zece luni de detentie la Snagov. Aricescu n-a scris ceva valoros literar. Dar memoriile sale despre exilul de la Snagov sunt interesante.   EXILUL. La 30 august 1849, revolutionarul merge in arestul Coltei sa viziteze niste amici care erau inchisi "de boieri si de rusi". Afla de la ei ca este in circulatie un imn slugarnic la adresa rusilor, mai precis a generalului Duhamel. Poetul se vede dator, ca bun roman si "jun progresist, sa demaste protectoratul perfid al tarului". Punandu-se pe treaba, Aricescu a creat numaidecat un contra-imn, intitulat "Blestemul Romaniei contra apasatorilor ei", pe care avea de gand sa il publice in ziarele franceze. Pentru "poesia" sa, patriotul Aricescu a fost exilat la Snagov.   El descrie in memoriile si versurile sale tratamentul de acolo ca fiind cand cumplit, cand vesel si sprintar. In prima noapte l-au mancat puricii si a stat in frig, dar macar nu a fost inchis cu criminalii. Interesant este ca i s-a dat o camera in incinta manastirii, iar cele zece luni de exil i-au fost o experienta in care se compara pe sine cu Napolen exilat pe Insula Sfanta Elena. De altfel, iata ce scria la plecare, in poema "Adio, Snagov": "Si tu sentinela/ Ce ma insoteai;/ Si tu, filomena/ Ce ma consolai! // Si tu lebejoara/ Care ma distrai"... Putea merge insotit de un gardian in satele vecine, iar distractiile amoroase nu ii erau chiar interzise. "Adio, platica/ Dulce pestisor,/ Cu gurita mica,/ Cu carne de-amor/ Si tu copilita/ De la Tiganesti/ Cu dulce gurita/ Si cu ochi serpesti!...". Arestat in ianuarie 1850, Aricescu a fost eliberat la 6 decembrie acelasi an.  
RESTITUIRE. Contra-imnul si memoriile lui Aricescu, documente privind detentia in secolul al XIX-lea, pot fi citite in volumul "Manastirea Snagov, credinta, literatura si legenda" (Editura Ziua). Cartea cuprinde "Snagovul istoric", cu texte scrise de Nicolae Iorga si N.I. Serbanescu, si "Snagovul literar", cu memoriile din exilul suportat aici de C.D. Aricescu in 1850. Prefata acestui al doilea capitol este semnata de Eugen Simion, sub indrumarea caruia s-a facut transcrierea textelor chirilice. Volumul are si imagini ale frescelor si icoanelor sau reprezentand biserica manastirii de la 1900 si de azi. Prezentarea grafica este deosebita. CD-ul care insoteste cartea contine un documentar tv despre manastire (realizat de B1 TV), fotografii realizate de Steluta Danciu si intreaga carte in format digital.  
HRISOAVE. Se considera ca in secolul al XIV-lea, la Snagov a fost ridicat un paraclis de catre Vladislav I Vlaicu (1364-1379). Prima atestare documentara a manastirii este din anul 1408, intr-un hrisov al lui Mircea cel Batran (1355-1418). Mircea vorbeste despre "manastirea domniei mele de la Snagov", la inceputul secolului al XIV-lea, cand a refacut-o. Intre 1428 si 1429 manastirea primeste danii de la Dan II, iar la 1441 de la Vlad Dracul (tatal lui Vlad Tepes), si de la Radu cel Frumos. In timpul domniilor lui Vlad Tepes este considerata cea mai bogata manastire din Tara Romaneasca, motiv pentru care se vorbeste probabil in Letopisetul cantacuzinesc (sec. XVII) despre ea ca despre ctitoria acestuia: "Vlad-Voda Tepes. Acesta a facut manastirea la Poenari si a facut sfanta manastire de la Snagov".   In 1475, Tepes i-a facut un zid de aparare, un pod, o inchisoare pentru tradatori si talhari si un tunel sub Lacul Snagov. In 1512, prima biserica a fost daramata si reconstruita de Neagoe Basarab. Cu unele restaurari in timp, asa s-a pastrat pana astazi. Se presupune ca in biserica manastirii, sub lespedea din fata altarului, s-ar afla mormantul lui Vlad Tepes.