De 14 secole, lumea musulmana este divizata in doua mari tabere. Intre sunniti si siiti razboiul pare fara sfarsit. Timpul nu a ingropat vechiul conflict. Dimpotriva. Si totusi, totul a inceput de la un banal scandal de familie, izbucnit, dupa moartea lui Mahomed, intre rudele acestuia. Succesiunea Profetului s-a transformat intr-o lunga si tragica istorie, marcata de razboaie si cuceriri uluitoare, eroism si ambitii, sacrificii si dusmanii devastatoare. Istoricul Barnaby Rogerson a incercat sa descopere sursa discordiilor care au destramat unitatea Islamului. In ultima sa carte, "Mostenitorii Profetului Mahomed", el analizeaza rivalitatile din interiorul familiei celui mai venerat dintre musulmani. La moartea acestuia, o apriga batalie pentru putere a izbucnit intre sustinatorii sotiei favorite, Aisa, si cei ai viteazului ginere al Profetului, Ali, sotul Fatimei.
Khadidja, prima sotie si primul adept
Un amanunt aparent minor indica originile schismei care continua si astazi sa zguduie din temelii lumea islamica. In traditia sunnita, Mohamed a murit cu capul in poala Aisei, sotia sa mult iubita. Siitii, insa, sustin ca Profetul si-a dat sufletul in bratele lui Ali, ginerele sau, dar si unul dintre cei mai vechi si fideli tovarasi de drum.
Are importanta sa stim cine au fost aceste personaje-cheie in istoria islamica. Inainte, insa, trebuie sa vorbim despre Khadidja, prima sotie a Profetului. Si, timp de 25 de ani, singura. Cat timp a trait Khadidja, Mohamed nu a mai avut o alta nevasta, desi ea era cu 14 ani mai mare decat el. Mai fusese de doua ori casatorita, dar ambii soti ii murisera. Textele siite o descriu ca fiind "frumoasa, inalta, cu tenul palid".
Fiica unui negustor bogat, Khadidja devenise ea insasi o redutabila femeie de afaceri. Era admirata nu doar pentru averea ei considerabila, ci si pentru generozitatea, intelepciunea si comportarea ireprosabila. Curtata de numerosi pretendenti, decisese sa nu se mai marite si a treia oara. S-a razgandit, insa, cucerita de farmecul, dar si de caracterul tanarului Mohamed, care lucra in serviciul ei. Se spune ca propunerea a fost lansata de Khadidja. A urmat un lung si fericit mariaj.
Khadidja a fost prima persoana convertita la Islam, dupa ce Mahomed a avut prima sa viziune profetica. Si-a pus averea la dispozitia sotului ei. Din banii Khadidjei, Mohamed rascumpara sclavi, ii ajuta pe saraci, pe orfani si pe vaduve, sau pe cei care fugeau din cauza persecutiilor de tot felul. Influenta de care se bucura sotia lui ii oferea o protectie considerabila.
Mohamed si Khadidja au crescut impreuna sase copii: doi baieti si patru fete. Baietii au murit amandoi inainte de a depasi varsta copilariei. Despre trei dintre fete nu se stie exact daca erau fiicele lui Mohamed, sau proveneau din casatoriile anterioare ale sotiei sale. Doar in cazul mezinei, Fatima, filiatia este certa. Ea a fost, de altfel, singurul dintre copiii din prima casatorie care i-a supravietuit lui Mohamed. Dar numai cu cateva luni.
Fatima, Ali si Aisa
Fatima s-a casatorit cu Ali ibn Abi Talib. Ali crescuse in casa lui Mohamed de la varsta de sase ani. Cu ani in urma, tatal lui ii oferise adapost viitorului Profet, pe atunci un copil ramas orfan de ambii parinti.
Ali a fost primul barbat convertit la Islam - al doilea credincios, dupa Khadidja. A fost alaturi de Mohamed in anii dificili ai exilului, i-a servit ca emisar, negociator, dar si comandant de osti. A avut, impreuna cu Fatima, doi fii: Hasan si Husayn. Pentru siiti, acestia sunt singurii mostenitori legitimi ai Profetului, desi, dupa moartea Khadidjei, acesta s-a recasatorit. Si nu o data. De 10 sau de 12 ori (informatia difera de la sursa la sursa). Printre nevestele sale s-au namarat si doua evreice si o copta crestina.
De ce l-a apucat pe Mohamed, trecut deja de 50 de ani, o asemenea frenezie a insuratorii? Istoricii au doua explicatii. Unii sustin ca mariajul a fost pentru el mai mult un act politic, perfectand astfel aliante indestructibile in societatea tribala de atunci. Altii cred ca motivatia a fost mai degraba caritabila, Profetul alegandu-si cu predilectie sotiile din randul vaduvelor sarace, femei sortite mizeriei in lipsa unui barbat. Sansele acestora sa se recasatoreasca, in absenta unei dote substantiale, erau minime intr-o lume care acorda atata importanta virginitatii.
Pentru doar una dintre numeroasele lui sotii Mohamed a fost primul barbat. Frumoasa Aisa, fiica lui Abu Bakr si Umm Ruman, s-a casatorit cu Mahomed la trei ani dupa moartea Khadidjei. Era inca o copila (unele surse sustin ca avea doar 9 ani), dar provenea dintr-o familie influenta. Si-a castigat rapid statutul de favorita in familia, din ce in ce mai numeroasa, a Profetului. O familie nu lipsita de tensiuni, rivalitati, gelozii si intrigi. Invidiata de multi, Aisa a fost, la un moment dat, acuzata pe nedrept de adulter. In urma unei noi revelatii, Mahomed i-a confirmat nevinovatia si a anuntat ca asemenea barfe nu pot fi crezute decat daca sunt confirmate de patru martori oculari. La randul ei, Aisa a fost o vreme geloasa pe Maria al-Qibtiyya, crestina copta care i-a nascut Profetului un fiu; acesta a trait, insa, numai 10 luni.
Batalia camilei, primul razboi intre musulmani
Dupa moartea lui Mahomed, vechile conflicte mocnite au iesit la suprafata. In lipsa unui fiu al Profetului, Aisa si-a asumat rolul de legatar al acestuia. Si a insistat ca tatal ei, Abu Bakr, sa fie instalat drept primul Calif al Islamului. Uzurpandu-l astfel - sustin siitii - pe unicul mostenitor legitim, Ali. Legitimat de doua ori: prin casatoria cu Fatima, dar si prin meritele personale. Textele siite explica: "Islamul s-a putut impune numai prin sabia lui Ali si averea Khadidjei".
Sunnitii sustin, insa, ca Abu Bakr a fost ales "democratic", la moartea Profetului, sa conduca destinele tinerei dar din ce in ce mai puternicei comunitati musulmane. La fel s-ar fi intamplat si cu succesorii lui Bakr, califii Umar si Uthman.
Ali a ajuns in cele din urma calif, insa abia la 24 de ani dupa moartea lui Mahomed. Aisa, vaduva Profetului, nu s-a impacat cu acest deznodamant. A strans o armata si a plecat sa lupte impotriva lui Ali. Cele doua ostiri s-au ciocnit in imprejurimile orasului Basra. A fost pentru prima data cand musulmanii s-au ucis intre ei. Din spatele frontului, cocotata pe o camila, Aisa insasi si-a dirijat trupele. De aceea, evenimentul a intrat in istorie sub denumirea de "Batalia camilei". Invinsa si capturata de Ali, Aisa a fost trimisa inapoi la Medina, sub escorta militara. A mai trait inca doua decenii, dar a dus o viata extrem de retrasa.
Ali a domnit vreme de cinci ani si a murit asasinat. A lasat in urma doi fii. Pe cel mare, Hassan, il desemnase ca succesor. Comunitatea l-a confirmat in functie. Puterea i-a fost smulsa, insa, prin forta armelor, de un vechi inamic al tatalui sau: Muawiyah ibn Abi-Sufyan, un mare razboinic si politician, supranumit "Cezar al arabilor". Si intemeietorul dinastiei Omeiazilor. Muawiyah a transferat centrele puterii islamice de la Mecca si Medina catre Damasc si Bagdad.
Mecca si Medina, versus Bagdad si Damasc
Povestea expansiunii Islamului a inceput la Mecca, unde s-a nascut nu numai Profetul Mahomed, ci si toti califii si comandantii militari. De aici au provenit toate dinastiile Omeiazilor, Abbasizilor si Fatimizilor, stapanitoare vreme de secole peste imperiile arabe.
"Daca Mecca a fost creuzetul in care Mohamed s-a metamorfizat dintr-un biet orfan in Profet, Medina a fost locul din care Profetul a transformat Arabia tribala intr-un stat teocratic" - noteaza istoricul Barnaby Rogerson. O transformare de-a dreptul miraculoasa. In limba araba, Medina inseamna "orasul", dar cand Profetul a sosit aici, in anul 622, alungat de persecutiile din Mecca, nu a gasit decat o asezare saracacioasa. O oaza putin populata pe valea Iathrib.
"Medina este locul unde Profetul a adus o ceata de refugiati saraci care pana atunci isi practicasera religia la Mecca in taina, fiind permanent amenintati si persecutati", subliniaza Rogerson. La Medina erau in sfarsit liberi sa se inchine asa cum doreau. Toate obiceiurile specifice civilizatiei islamice au fost create in climatul de libertate de aici. Aici Profetul a construit prima moschee, a stabilit desfasurarea ritualurilor de rugaciune, inmormantare, comportament zilnic, casatorie si pelerinaj. Medina a devenit primul centru al statului islamic, din care au pornit toate expeditiile militare. La Medina veneau sefii de triburi, seicii si diplomatii Arabiei tribale ca sa incheie pace si sa-si exprime vasalitatile.
In doar 10 ani petrecuti sub indrumarea lui Mohamed, comunitatea musulmana din Medina a crescut de la 80 de refugiati scapatati, la o miscare ce cuprindea zeci de mii de oameni. In 630, Profetul s-a intors in orasul sau natal, in fruntea unei puternice ostiri. Toti locuitorii s-au convertit la Islam.
Mecca a ramas pana in ziua de astazi capitala spirituala a lumii islamice. Importanta sa politica a decazut, insa, dupa nici un sfert de secol de la moartea Profetului.
Fiindca, paradoxal, concomitent cu adancirea dramatica a conflictului dintre cele doua traditii fundamentale ale Islamului, adica a schismei, a continuat extraordinara expansiune militara si politica a Islamului, insotita de raspandirea luminilor civilizatiei arabe pe intinsul a trei continente.
Domnia multiseculara a dinastiilor Omeiazilor, Abbasizilor si Fatimizilor a acutizat discordia sunnito-siita. Siiti au ramas fideli imamilor "ereditari", descendenti directi ai lui Mohamed, prin Fatima si Ali. Acestia nu au reusit, insa, niciodata sa mai preia puterea politica in vastul imperiu musulman. Au fost constant persecutati, fiindca au fost mereu considerati o amenintare pentru califii cu origini mai putin sacre. Multi au murit violent, in lupta sau asasinati. Ultimul a fost cel de-al 12-lea imam, Muhammad Al-Mahdi. "Imamul Ascuns". Acesta s-a nascut in anul 868. Siitii cred ca el mai traieste si astazi. Potrivit acestora, Dumnezeu l-a facut invizibil privirilor oamenilor, pentru a-l scapa de asasinii aflati pe urmele sale.
In mentalul siit, mai devreme sau mai tarziu, Imamul Ascuns se va intoarce si va fi vazut, acesta fiind semnul Erei noi a Islamului purificat si a dreptatii siite, semnul victoriei adevaratului Islam. Pana atunci, siitii radicali au trimis la razboi "Armata lui Mahdi", care actioneaza, deocamdata, numai in Irak.
Revoltele si asasinatele continua cu o ritmicitate infernala, iar atentatele zilnice din Irakul de astazi savarsite de sunniti si siiti, unii impotriva celorlalti, si impreuna impotriva "ocupantilor americani", amintesc prin caracterul lor sangeros, fanatismul si violentele anilor de inceput ai expansiunii islamice.