Un reconfortant volum de evocari - Intalniri cu Mircea Eliade - coordonat de Mihaela Gligor si de Mac Linscott Ricketts a aparut zilele acestea la Humanitas.     Partial este reeditarea unei carti publicate in 2005 la Cluj, din care s-au eliminat abordarile stiintifice in favoarea textelor pur memorialistice (Douglas Allen, Gregory D. Alles, David Brent, Matei Calinescu, Fred W. Clothey, Dennis Doeing, Nancy Auer Falk, Norman J. Girardot, Jerome H. Long, Martin . Marty, W.W. Quinn Jr, Mac Linscott Ricketts, Mircea Handoca), adaugandu-se alte marturii din partea lui Mihai ½ora, Sorin Alexandrescu, Virgil Nemoianu, Florin Turcanu, Andrei Oisteanu. Prezenta masiva a cercetatorilor americani, fiecare indatorat intr-o masura sau alta profesorului Mircea Eliade, da si nota deosebita a cartii, ferind paginile de orice accent penibil specific encomiasticii nude ori de stufarisul sufocant al ipocriziei, flagorneriei narcisiace si partizanatelor regatene cu damf patriotard.   Nimic butaforic, despletit, lacrimos aici. Impresioneaza inainte de orice imaginea Profesorului Eliade, deschiderea lui paideica, maxima generozitate, harul firesc al emulatiei empatice, talentul de a detecta energiile tinere si promitatoare, de a le prefigura destinul profesional, stimulandu-le evolutia in numele stravechiului verdict biblic "nu m-ai fi cautat daca nu m-ai fi gasit deja". Un har educativ pe care Eliade, ca emul al lui Nae Ionescu, il imparte numai cu Noica.       EVOCARE. Din acest unghi, evocarea lui Norman J. Girardot (profesor la Leigh University din Bethlehem-Pennsylvania, studentul lui Eliade din 1968 in 1974, specialist in religiile chineze) este revelatoare pentru anvergura influentei lui Eliade in cuprinsul miscarilor tineretului american dinspre finele anilor a€™60 ai veacului trecut. Banuiam ca in miscarile hippy, flower power, la Woodstock, Isle of Wight etc. teoriile despre yoga, tantrism si, in genere, imaginea eliadesca asupra religiei vor fi fecundat masiv imaginarul stangist al junilor ispititi de LSD, dar acum avem o marturie directa. "Voi recunoaste si simpatia mea de la distanta pentru protestele politice ale vremii, precum si inhalarea experimentala a ierburilor care altereaza mintea", spune sincer Girardot.   "In acea perioada, Eliade, impreuna cu Jung, Joseph Campbell si Alan Watts, a fost numit purtatorul de cuvant al unei noi sensibilitati religioase. Eliade avea 59 de ani in 1966, era in pragul celui mai mare succes al sau ca savant si pionier al disciplinei istoriei religiilor in invatamantul superior american. Purta raiati largi si fuma zdravan dintr-o pipa tutun dulce si ieftin Cherry Blend. Mai mult decat oricine altcineva in acea perioada in SUA, Eliade a fost salvatorul studiului istoriei religiilor."       MEMORII. In rest, il vedem pe Eliade band whisky numai dupa apusul soarelui, "conform unei meteorologii personale, zilnic pe la ora 18" (Sorin Alexandrescu), incremenind stupefiat cand Girardot ii daruieste o veverita impaiata, refuzand "categoric marea majoritate a invitatiilor pentru articole si conferinte", dar niciodata solicitarile studentilor pentru referinte bibliografice. Aflam ca lui Virgil Nemoianu romanele lui Eliade ii par "extrem de slabute", aflam detalii picante despre sejurul bucurestean, in ceausism, al extraordinarului Mac Linscott Ricketts, omul care a facut enorm pentru Eliade in lumea occidentala, aflam cum l-a angajat Tudor Vianu pe Sorin Alexandrescu (nepotul lui Eliade) taman in 1959 la Biblioteca Academiei, cum si-a voalat anume Eliade atractia fata de Traditia lui Guenon, din considerente de tactica didactica, ori ca Mihai ½ora este cel care i-a tradus pentru Gallimard Techniques du yoga si, apoi, fragmente din Tratatul de istoria religiilor?