Parada Gay este un pretext foarte bun pentru o retrospectiva a culturii queer din Romania.

Gay Fest este un festival anual de gay pride care are loc in Bucuresti, ce a ajuns in acest an la a treia editie si care aduce in centrul atentiei publice cultura queer din toate zonele. In cadrul festului din acest an s-au organizat expozitii, concerte de cabaret cu transsexuali si alte petreceri.

Campania Gay Pride are la baza trei premise controversate: ca oamenii trebuie sa se simta mindri de orientarea si de identitatea lor sexuala, ca diversitatea sexuala este un dar al naturii si ca orientarea si identitatea sexuala sint innascute si nu fac obiectul unei alegeri personale.

Criticul de film Anca Gradinariu vorbeste despre lumea gay din cinematografie din perspectiva corectitudinii politice, criticind clasificarile periculoase de tipul „cele doua Romanii".

„Una dintre sintagmele care mi se par teribil de enervante e cea cu «doua Romanii». Nu sint doar doua, sint zeci de Romanii, zeci de Americi, zeci de cercuri sociale concentrice care rareori se intersecteaza, insa, atunci cind o fac, efectele pot fi explozive... intr-unul dintre ele traim eu si prietenii mei - care lucreaza in mass-media/productie de film/publicitate/presa - si unde homosexualii nu numai ca sint acceptati, dar sint obligatorii (de cele mai multe ori, aduc cu ei un incredibil suflu creativ), si altul e cel al oamenilor care ies cu bite sa-i stilceasca la Gay Parade. Undeva prin mijloc sint cei cu «nu c-as avea ceva impotriva, dar...» Cred ca cinematografului romanesc ii lipseste spiritul gay (si perspectiva feminina, dar asta e o alta discutie). Avem nevoie de un Almodovar, de un Ozon. De femeile lor, de exuberanta, sensibilitatea si transgresivitatea lor. Prea domina in cultura masculii alfa si vina macho. Cit despre filme romanesti cu homosexuali, in care sa nu fie prezentati ca niste stereotipuri ambulante... Singura tentativa a fost «Legaturi bolnavicioase» al lui Tudor Giurgiu si ala a fost cu lesbiene - ceva mai usor tolerate de mainstream. Interesant e ca, in Romania, pelicula a tulburat din cauza povestii de iubire dintre doua fete, iar tema incestului a fost ignorata, in timp ce la Berlin, unde filmul a avut premiera si unde societatea a fost epurata de mult de primitivismul homofobiei, a fost exact invers".

Mihaela Michailov vorbeste despre gay-i de vitrina si gay-i de culise din teatrul romanesc contemporan, cu referiri la ultimele spectacole.

„Gay-ul scenic e, de multe ori, o mostra de ostentatie, o suma de clisee care tin de speculatia unor prejudecati superficiale. Exista un gay de vitrina - usor recognoscibil prin recuzita gesturilor - si un gay de culise, mult mai precaut cu show-ul exhibitionist. De obicei, gay-ul e un personaj hiperteatralizat si prea putin inteles dincolo de codul unei retorici de suprafata. Sint dramaturgi celebri, vorbesc doar de istoria recenta - Bernard Marie Koltès, Jean Luc Lagarce (premiera spectacolului «E doar sfirsitul lumii», in regia lui Radu Afrim, a avut loc pe 24 mai la Teatrul Odeon), Doug Wright (montat tot la Odeon de Beatrice Rancea) -, care si-au asumat identitatea lor. Asumarea declarativa e o optiune personala. Piese contemporane excelent scrise - «Ingeri in America», de Tony Kushner (va fi jucata anul acesta la Festivalul de la Avignon, in regia lui Warlikowski), «Fotografii explicite», de Mark Ravenhill (montata de Miruna Dinu la Studioul Casandra), si multe altele au in centru cupluri de homosexuali care isi descopera pe parcurs muchia gay sau si-o afirma de la bun inceput. Avem in Romania, in acest moment, regizori, actori si dansatori gay foarte valorosi. A le judeca creatia din perspectiva gay e o mare timpenie. La fel cum a respinge violent tot ce tine de extrema sensibilitate a acestei zone intime e un handicap de receptare. Gay sau nu, un artist are ceva de spus daca e bun. Si daca e gay, ce?"

Paul Cernat, critic litrerar, considera ca singura corectitudine valabila in literatura este cea estetica.

„Din cite stiu, singurul scriitor roman important care si-a asumat in scris identitatea gay a fost Ion Negoitescu. Au existat si altii care nu si-au asumat-o (Al. Davila, Petru Comarnescu, Vintila Corbul) Exista si scrieri cu tematica gay (de la «Remember»-ul lui Mateiu Caragiale si «Corydon» de Radu Stanca pina la romanele unor autofictionari contemporani: «Legaturi bolnavicioase», de Cecilia Stefanescu, «Pe bune/pe invers», de Adrian Schiop. E grotesc sa ii reduci pe Proust, Gide, Whitman, Yourcenar et. co la asta. Valoarea literara nu are rasa, etnie, gen sau orientare sexuala. Nu e prea corect politic ce spun, dar, dupa mine, singura corectitudine legitima in literatura este cea estetica."

Arta gay e slab reprezentata Desi pare surprinzator, zona homosexualitatii este extrem de slab reprezentata in arta contemporana romaneasca. Sint putini artisti care au atins aceasta zona, la nivel tematic. Un exemplu recent de arta gay este performance-ul cuplului de artisti Brynjar Bandlien si Manuel Pelmus. Evenimentul a avut loc in februarie, la Brest, si a facut parte din spectacolul canadienei Antonija Livingstone. Cei doi s-au sarutat timp de 20 de minute, cu referiri la Poarta Sarutului a lui Brincusi. Una dintre cele mai interesante expozitii facute vreodata pe zona queer in Romania este semnata de artista Raluca Ilaria Demetrescu. Desi este cit se poate de hetero, artista este fascinata de transsexuali, iar proiectul „Showtime", care este inca in desfasurare, cuprinde lucrari de fotografie, video, instalatie, obiecte si text. „Tema acestui proiect este vizibilitatea prin seductie, iar subiectii sint travestitii - fiinte de spectacol, marginali si scenografici - si fascinatia pe care o exercita asupra noastra (mea)", scrie artista.