Ar fi putut fi Balzac, dar s-a multumit sa fie Aricescu. Domnul Aricescu n-a scris ceva valoros. Dar nu trebuie sa scrii neparat ceva valoros ca sa ai farmec. Iar domnul Aricescu era fermecator prin insasi naivitatea lui. Un revolutionar pasoptist a carui orientare politica l-a costat zece luni de detentie la Snagov.   Si-a narat in versuri si proza viata  agitata. Se vedea drept un publicist in lupta cu tirania. Detentia la Snagov l-a mobilizat sa-si scrie memoriile. In prima noapte de inchisoare a avut probleme cu puricii si cu frigul. Nu a fost inchis laolalta cu cei care comisesera fapte grave, ci i s-a dat o camera in incinta manastirii. Interesant este ca naivitatea dragutului domn Aricescu a permis un tratament bland, chiar libertin: mergea insotit de un gardian prin satele vecine, iar distractiile amoroase nu ii erau interzise.    Va dati seama ca iubirea lui de naiv nu putea fi altfel decat adanc senzuala, iar o poezie de-a lui din acea perioada spune multe: "Adio, platica/Dulce pestisor,/Cu gurita mica,/Cu carne de amor/Si tu copilita/De la tiganesti/Cu dulce gurita/Si cu ochi serpesti!...". Arestat in ianuarie 1850, este eliberat in decembrie acelasi an. O persoana foarte interesanta, cu foarte mult umor. Personaj ciudat, cu idei progresiste. Probabil nu degeaba, de-a lungul timpului, a detinut functii importante in stat. Inocenta nu inseamna nici pe departe prostie, iar istoria nu l-a uitat, doar l-a regasit in vremuri deloc inocente.        Ar fi putut fi Balzac, dar a ramas Aricescu si, daca ar fi trait in zilele noastre, cu siguranta ca ar fi scris despre parada homosexualilor sau despre orice altceva. Naiv si sprintar.