Cred ca mandatul Macovei la Ministerul Justitiei consemneaza cel putin o realizare majora. A creat magistrati.

Monica Macovei a mizat bine. A investit incredere in procurorii tineri, intuind corect ca acestia sunt cheia reformarii sistemului. Tinerii prezentau cel putin doua atu-uri fata de magistratii cu experienta. In primul rind, majoritatea acestora n-au avut timp sa fie corupti de sistem, deci nu sint santajabili. Al doilea atu este, cred, cel mai important. Puterea care le-a fost acordata de Macovei, mai precis promovarea unora in functii cheie (Kovesi, Tulus etc.) a reprezentat pentru acestia sansa de a-si depasi frustrarile generate de un statut ilogic: erau demnitari subordonati altor demnitari. Imi povestea un tinar judecator cum a fost chemat, acum trei ani, in cabinetul presedintelui instantei, presedinte care se isterizase: "Cum ti-ai permis sa-l citezi pe domnul prefect cu mandat de aducere?" Il citase pur si simplu pentru ca respectivul prefect sfida instanta prin neprezentare.

Inainte de mandatul Macovei putini judecatori sau procurori se puteau considera cu adevarat magistrati. Cu exceptii notabile, cum ar fi fostul procuror Cristian Panait, nu-si puteau exersa demnitatea functiei. In ultimii doi ani s-a produs o revolutie tacuta in corpul magistratilor, care abia acum isi arata roadele. Primul semn a fost revolta deschisa a procurorilor din toata tara, care s-au solidarizat cu adjunctul DNA, Doru Tulus, in fata deciziei suspecte a ministrului Chiuariu de a-l revoca din functie.

Cel mai important efect al revolutiei din magistratura este deznodamintul conflictului dintre procurorul general, Laura Codruta Kovesi, si Parlament. Conflict declansat de o solicitare cel putin inabila a presedintelui Camerei Deputatilor, tinarul (!) liberal Bogdan Olteanu. Acesta i-a "ordonat" lui Kovesi sa-i puna la dispozitie patru procurori pentru a fi audiati in Comisia parlamentara de ancheta a interceptarilor. Procurorul general a refuzat categoric, dar le-a oferit, in schimb, parlamentarilor posibilitatea de a vizita sediul Parchetului instantei supreme, de a intra in fiecare birou, pentru a verifica daca exista tehnica de interceptare. Olteanu a sesizat CSM fata de un presupus abuz comis de Kovesi prin acest refuz. Consiliul a decis ca procurorul general avea dreptate: procurorii sunt parte a autoritatii judecatoresti, deci nu pot fi citati de reprezentantii nici unei alte puteri.

In fine, Parlamentul a facut un elegant, prin firescul sau, pas inapoi. Un grup de parlamentari, condusi de fostul ministru al Justitiei, Cristian Diaconescu, a vizitat Parchetul general, au discutat de Kovesi, cu adjunctul ei, Gabriela Scutea, cu Daniel Morar, seful DNA, si cu Codrut Olaru, seful DIICOT.

Victoria procurorului general asupra Parlamentului pare una cu miza minora. Nu este asa. In cazul in care Kovesi nu s-ar fi opus atit de categoric citarii procurorilor in Parlament, semnalul dat magistratilor ar fi fost dezastrous. Acestia ar fi simtit ca vremea presiunilor politice asupra autoritatii judiciare a revenit. Si ar fi redevenit functionari in roba.