Controversatul roman a aparut recent la Editura Polirom, in traducerea lui Mircea Pricajan .

Dupa William Borroughs, Chuck Palahniuk si Michel Houellebecq, un alt clasic al literaturii underground intra pe piata de carte din Romania: J.G. Ballard, cu romanul "Crash", proaspat tradus la Editura Polirom . Pe linga controversatul "Crash", un roman-cult al anilor optzeci, in cartea de vizita a lui Ballard figureaza numai carti care au intaritat criticii si au inspirat cinematografia de nisa: "Imperiul soarelui" (1984), "The Atrocity Exhibition" (1970) sau "Cocaine Nights" (1996), pentru a le enumera doar pe cele mai disputate.

Regizorul David Cronenberg, mare amator de ecranizari ale romanelor care au rupt cu violenta conventiile genului, a adaptat "Crash" pentru marele ecran in 1996, riscind sa fie linsat de criticii cu sensibilitati mai pronuntate. Acuzat pentru violenta excesiva a cadrelor in care se deruleaza scene de sex ocazionate de teribile accidente de masini, filmul lui Cronenberg si-a adjudecat, totusi, Premiul special al juriului de la Cannes si a declansat un adevarat fenomen printre cinefili. "Imperiul soarelui", roman cu accente autobiografice, a fost adaptat pentru ecranizare de dramaturgul Tom Stoppard ("Rosencrantz and Guildenstern Are Dead") si transformat intr-un film de Oscar de regizorul Steven Spielberg, in 1984.

"Crash"-ul lui Ballard exploateaza din plin conventiile cinematografice prin care aduce in prim-plan cosmarul acuplarii dintre corpul uman si tehnologie. "Vietile noastre sint dominate de marile laitmotive ingemanate ale secolului XX - sexul si paranoia", scrie Ballard in introducerea pe care o anexeaza propriului roman. Unghiurile de abordare a fictiunii marca Ballard sint prefigurate aici: "Traim intr-o lume condusa de fictiuni de tot felul - comertul de masa, publicitatea, politica pusa in practica precum o ramura a publicitatii, golirea de sens a oricarei reactii originale in fata experientei de catre ecranului televizorului. Traim intr-un enorm roman". Lumea lui Ballard inseamna autostrazi sufocate intr-un trafic fara oprire, cimitire de masini facute zob in accidente inimaginabile si parcari care promit placeri pasagere. Din toate aceste locuri se construieste un peisaj postindustrial din sticla, otel si vinilin, care, in extrem, aduce cu interiorul unei uriase nave cosmice care se indreapta cu motoarele pornite catre o catastrofa sigura.

Personajele ballardiene - termenul exista in Dictionarul X si desemneaza o realitate sumbra, distopica si violenta - sint indivizi care nu mai pot frisona decit daca aspira prin toti porii violenta. Intr-o lume in care cuvintele de ordine sint risc si viteza, oamenii care populeaza fictiunile lui Ballard se lasa striviti in inclestarea perversa a noilor obiecte fetis: masinile. Catastrofele sint urmarite, dorite si exploatate: cel mai oribil accident, in loc sa stirneasca groaza, declanseaza o recrudescenta a impulsurilor orgiastice si distructive. Sexualitatea - si, implicit, vitalitatea sau ratiunea existentei eroilor lui Ballard - se hraneste exclusiv din cataclismele tehnologiei. Placerea e conditionata de violenta si pericol, iar masina devine un mediator indispensabil al satisfactiei. In planul obiectelor acestui univers inecat in singe si freon, masina e corespondentul unor existente golite de afect, pentru care realul s-a diluat in avalansa de simulacre generate de televiziune.