Cine nu a auzit de Urmuz, Michel Butor sau Virginia Woolf este un ignorant sau, cum ar spune o cantareata care foloseste excesiv cuvantul: "Un mitocan!". Avem de-a face cu dispretul dublat de un sentiment de superioritate al unui "intelectual" care isi rezerva dreptul de a ignora stiinta, fie ea si in forma diluata a popularizarii.   Situatia justifica sau macar explica frica mamelor care isi vad odrasla bagand in gura un creion si se tem ca va suferi o intoxicatie cu plumb. La fel, entuziasmul unor politicieni pentru hidrogen pe post de combustibil al viitorului sau teama unora fata de clonare, care va produce o gloata de strigoi.   Presa se ocupa de preferinta de luptele din arena stiintifica si nu de educatie. Astfel ajungem la situatia in care lumea de astazi este invadata de astrologi, vindecatori miraculosi, specialisti in grafologie si  clarvazatori care dau si consultatii telefonice. Costul ignorantei este multiplu si in continua crestere. El se reflecta in politica prin decizii nejustificate si neinspirate, in medicina prin tratamente de mult depasite, in societate prin scaderea competitivitatii. Sa nu uitam si de costul moral, a ignora progresele cunoasterii este un fapt la fel de grav, ca si abandonul unei capodopere intr-o magazie prost aerisita.     Cartea semnata de Natalie Angier: "O calatorie in graba prin frumoasa lume a stiintei" se ocupa nu de marile noutati, ci de elementele de baza ale cunoasterii stiintifice. Stiinta este pentru autoare ceva pur si simplu frumos, care merita sa fie cunoscut in orice caz si nu numai daca ne ajuta sa ne salvam planeta de la pieire, sa imbatranim mai gratios sau sa rezistam la concurenta.   Efortul de a intelege lumea fara a face apel la minciuni conventionale, iata o definitie convingatoare a nevoii de educatie stiintifica. Ar fi esentiale cunostinte elementare in cateva domenii. Printre ele, numerele si probabilitatea (teoretica sau nu), materia si energia, inclusiv legaturile dintre ele, originea, structura si evolutia fiintelor vii si, evident, istoria universala. Asta intr-o lume ideala in care stiinta, daca ar fi mancare, ar fi la nivelul unui restaurant de lux. Pe moment, ea ne este servita  la nivel de fast-food... Toate bune si frumoase, multa lume este convinsa ca avem nevoie de mult mai multa informatie si educatie pe teme stiintifice, se fac eforturi, se asteapta rezultate. Lucrurile stau cu totul altfel pana si in institutii care se ocupa de domenii aproape neinteligibile pentru un om obisnuit.     Alta carte: "Arme imaginare - o calatorie prin infernul stiintific al Pentagonului" are un continut cu nimic mai putin socant decat titlul. Actiunea se petrece la DARPA, agentia specializata in "proiecte avansate" a complexului militar din SUA. O combinatie de rezultate teoretice neserioase executate pe un simplu aparat de radiologie dentara a dus la alocarea de fonduri pentru "grenada nucleara". Nici mai mult sau mai putin. Au fost aruncate cateva milioane de dolari pentru un mic (relativ) detector de neutrino (una dintre misterioasele particole subatomice) propus de Joseph Weber, desi acesta era bine cunoscut pentru esecul sau cu un alt detector, unul de unde gravitationale.   Un alt fiasco cu greu evitat la DARPA, fizicianul texan Carl Collins, specialist in experimente imposibil de reprodus si animat de o intensa paranoia fata de savantii seriosi, era cat pe ce sa primeasca sume enorme pentru proiectul sau "bomba cu Hafnium", o arma nucleara foarte puternica, dar fara reziduuri radioactive. Arma pur imaginara, desigur...   Foarte putin sau deloc bazate pe realitate proiectele care intentioneaza sa se ocupe de extragerea directa a energiei din minereuri (nimeni nu stie exact cum, cand si mai ales de ce) sau de cultivarea unor plante cu calitati telepatice care sa transmita informatii despre inamic! Inca o data, lucrurile se petrec intr-o institutie specializata in proiecte de varf.   Avem cu totii nevoie de un intens proces de alfabetizare stiintifica. Ar fi bine poate sa  incepem cu niste informatii legate de al doilea paragraf al acestui text: Copiii care baga in gura creioane nu se pot intoxica cu plumb, mina creionului este facuta din grafit, o forma de carbon; Productia de hidrogen consuma mult mai multa energie decat hidrogenul folosit drept combustibil, pe scurt, nu renteaza; Clonarea nu este altceva decat o forma de reproducere relativ frecventa in natura si nu are nimic misterios.   Pentru inceput ar fi de ajuns.