N-am avut prilejul s-o vad de aproape pe doamna Doina Cornea. Ii stiam, ca atatia altii, vocea de la Europa Libera si textele de un curaj sinucigas pe care le difuza in neant. Neantul acela era populat si cu urechile noastre clapauge, infricosate, pa
N-am avut prilejul s-o vad de aproape pe doamna Doina Cornea. Ii stiam, ca atatia altii, vocea de la Europa Libera si textele de un curaj sinucigas pe care le difuza in neant. Neantul acela era populat si cu urechile noastre clapauge, infricosate, pandind cu incordare fiecare sunet. Apoi am vazut-o la televizor in forfota nebuna din finalul lui decembrie a€™89. O femeie pirpirie din care iesea o vocea subtire, usor gajaita, - ata in pericol de a se rupe in orice moment. Luptatoarea de la Cluj, unul dintre putinii anticomunisti pursange din Romania (dupa Revolutie au aparut cu nemiluita, ca ciupercile dupa ploaie), se prezenta lumii nu ca un trunchi viguros de stejar, ci ca o trestie firava. Destui au desenat-o caricatural, transferand peste granita lui a€™89 o ura viscerala. Ciomagita in beciurile Securitatii, torturata psihic pentru cele treizeci si ceva de scrisori trimise intre a€™80 si a€™89 lumii libere, pandita din pereti si tavane, din dusumele si din cer, Doina Cornea a rezistat si a iesit, iata, invingatoare. "Minerii" lumii noi au mentinut-o ca tinta si adversar care trebuie nimicit. Vocea ei, printre atatia galagiosi ai postrevolutiei, s-a facut doar atunci cand a fost nevoie auzita. Lungi perioade a tacut. M-am intrebat daca nu i s-a intamplat ceva, daca pericolele vechi, reactivate, nu i-au strivit faptura fragila. Nu, Doina Cornea vorbeste. Vorbeste atunci cand intuieste pericolul iminent.

De curand, Doina Cornea a rupt din nou tacerea. A adresat o scrisoare intelectualilor, pe care ii avertizeaza asupra pericolului reactualizat al dictaturii. Poeta si profesoara din Cluj acum cinci zile a implinit 78 de ani (n-am bagat de seama s-o fi felicitat public cineva, sa-i fi acordat vreo gazeta un colt de pagina). Atentie romani, striga ea, istoria se repeta. Sunteti in pericol de a va construi voi insiva, cu orbirea voastra, cu votul vostru, un nou satrap, un nou stapan, un nou tartor. Treziti-va cat nu e prea tarziu. Il reinviati pe Ceausescu. Numai ca acest Ceausescu este mai abil, mai viclean, mai periculos.

Am schimbat cateva vorbe, intr-o scoala de tara cu dascali pe care ii cunosc demult. Suntem chiar prieteni. Si ei, si eu am trait si vremurile vechi, si pe cele de azi. M-a uluit un lucru, incercand sa comentez cu ei mesajul Doinei Cornea, inclusiv un interviu acordat recent unei prestigioase institutii media din lume. Directorul scolii a tusit semnificativ si a aratat spre pereti. Peretii, adica, au din nou timpane. Peretii ne asculta. Am pronuntat numele presedintelui Basescu, criticat de Doina Cornea. Doi profesori au plecat imediat, chemati de treburi urgente in cancelarie, iar cel ramas cu mine a schimbat vorba. "Ce zici, ploua?", m-a intrebat el. Ploua, am raspuns eu ironic si am plecat din scoala in care peretii strivesc din nou.

Presedintele Traian Basescu aduna pe zi ce trece tot mai multi adepti. Culege idei care plac multimilor si defileaza cu ele. Fura politica si vinde politica. Asa cum il stiu, el personal nu crede in nimic. Decat in steaua lui, din ce in ce mai mare, din ce in ce mai orbitoare. Traian Basescu este un negustor dibaci care te fura la cantar. Daca ai ghinionul sa-l prinzi, rade. Rade cuceritor. Am gresit, zice. E omeneste sa gresesti. Presedintele Romaniei isi face cu ajutorul nostru partid. Un partid unic, cu eventual 75% dintre cetateni, membri cotizanti. Are nevoie de acest partid pentru a-si consolida puterea. Altfel, l-ar face praf intr-o secunda. Setea de putere a domnului Traian Basescu este uriasa, este de necontrolat.

Pericolul este real, pentru ca Doina Cornea a inceput sa vorbeasca din nou. Disidenta anticomunista de la Cluj, aproape octogenara, cea care a rezistat tuturor incercarilor si torturilor, vorbeste din nou. Se adreseaza intelectualilor. Crede, probabil, in ei. Doina Cornea isi avertizeaza conationalii sa sunt pe cale sa-si brodeze din nou camasa blestemului de care ne-am lepadat in urma cu aproape doua decenii.

Desigur, nu doar Doina Cornea are curajul sa sesizeze public pericolul dictaturii. Sunt si altii care au realizat cine este Traian Basescu. Unii au avut ghinionul sa-l cunoasca de aproape. Sunt criticii cei mai avizati. Din ce in ce mai multi insa isi tocesc curajul si consimt sa taca. Este momentul in care, din ce in ce mai limpede, se aude vocea Doinei Cornea. Inseamna ca pericolul este real. Doina Cornea cara in spate o biografie care o legitimeaza. Vom intra din nou intr-un cosmar? Nu demult am sarbatorit pe strazi, imbracati elegant, intrarea noastra in clubul select al UE. Bucuria a durat o zi. Ziua urmatoare a inceput cosmarul. Cosmarul continua, se accentueaza. Simti asta si tu, cel care, o data pe saptamana, indraznesti sa-ti asterni pe hartie gandurile. Acum un timp puteai fi rasplatit cu un telefon de felicitare. Azi, voci ragusite te injura la trei noaptea si te avertizeaza "bozgor imputit, cara-te in tara ta".


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.