Fiindca imi doream sa fiu acuzat de ubicuitate, de la Festivalul Cocosului Romanesc de la Horezu am plecat rapid spre o alta topaiala traditionala, anume Festivalul National Calusul Romanesc, de la Caracal. Am ajuns
intr-un oras plin de cule, case boieresti sau negustoresti din secolul al XIX-lea, dar care mai toate stau sa se prabuseasca. Mai intai am verificat in gara daca pe peron ceasul are cifrele romane inscriptionate gresit, conform unei legende. Asa e: cifra romana IV e grafiata IIII.


In centru am mai dat peste o particularitate locala. Pe portile garajelor, in loc de clasicul "Nu parcati!", scrie "Vine masina, pleaca masina". Apoi mi s-a spus ca am aterizat in mijlocul unei activitati culturale mixte. Calusareala se desfasura concomitent cu Festivalul Berii.

DIN 1978. Festivalul calusarilor se tine la Caracal din 1978. Pana in 1989, conform ziarului Oltul, "marea revelatie"era anual ansamblul "Calusul din Scornicesti", care umfla toate premiile posibile si era "desavarsit". Circula un zvon cum ca Nicolae Ceausescu ar fi intentionat sa mute dupa fatidicul an 1989 festivalul chiar in locul sau natal. Dupa 1990, printre participanti au aparut doua tendinte. Sunt unii care joaca un fel de "calus industrial", de scena, tocmai bun de scos, in cazul unei reintoarceri in timp, la Cantarea Romaniei. Multi calusari, imbracati stas de la aceeasi fabrica, sar cu miscari mecanice pe scena. Destul de imbucurator este ca s-au format prin sate si cete care se apropie de calusul autentic, cu Mut, steag, improvizatii coregrafice specifice zonei din care provin, costume diferite de cel standard, mostenite din familie. Din pacate, acestea nu prea iau premii. Jurizatorii, de regula niste activisti culturali judeteni, prefera uniformitatea.

MICI SI ANDA ADAM. Ora la care sa inceapa festivalul calusaresc a fost prost aleasa, la fel ca si locul de desfasurare, asa-numitul "platou administrativ", cu toate ca in Cracal exista si un Teatru de Vara, mai potrivit pentru asa ceva. Calusarii incepeau sa se desfasoare de la cinci dupa-amiaza, pe o caldura toropitoare. Probabil autoritatile locale s-au gandit sa faca o economie si sa-i puna pe oameni sa joace pe aceeasi scena pe care spre seara evoluau cantareti gen Nicola, Anda Adam sau Mandinga. Lumea nu s-a prea inghesuit sa vada ce se petrece la calus. Caracalenii care avusesera curaj sa iasa din casa nu riscau o insolatie, preferau sa stea la umbra, la un mic si o bere, si din cand in cand sa iasa sa mai arunce sporadic un ochi la ce se intampla pe scena. In schimb, seara au venit in numar mare sa o vada pe siliconata Anda Adam.

SE RUPSERA IZMENELE. Un calusar care a vrut sa-si pastreze anonimatul mi-a spus ca stie cine o sa iasa castigatori. Cica ar fi fost vorba despre niste favoriti ai bosilor de la Consiliul Judetean si ai sefilor culturali locali. A doua zi de festival a cuprins evolutia a douasprezece cete. Cei din comuna Morunglav au curajul sa iasa pe scena cu Mut, dar cu un Mut lipsit de barbatie. Acesta, in mod normal, trebuie sa joace cu un bat in forma de falus. Inca de anul trecut, insa, mi-a marturisit alt calusar, li s-a atras atentia ca, din ratiuni de morala publica, Mutul trebuie sa se manifeste artistic cu un bat normal. De altfel betele, nefalice, erau de o mare varietate. Calusarii mai ortomani aveau unele din fibra de carbon, rezistente. Cei saraci manuiau inclusiv cozi de mop, invelite in plastic. Vataful unei cete avea un panas ciclamen, din fire plastice, la palarie. Am presupus ca o sa-l bata nevasta-sa, acasa, pe motiv ca i-a distrus peria minune de sters praful de sub milieu. Unui dansator supraponderal i-au crapat pe scena nadragii in timpul unei sarituri si lumea a inceput sa rada pe motiv ca "i se rupsera izmenele". Mie
mi-a placut sincer ansamblul din comuna Carlogani, al carui port era cu fes rosu si era compus din calusari batrani care, cunoscand regulile generale, stiau si sa improvizeze. La fel cel din Sarbii-Magura, condus de invatatorul Florica Turuianu. Nea Florica a stiut cum sa faca, in asa fel incat sa produca bani din sponsorizari, atat cat sa supravietuiasca ceata, sa-si scoata consatenii in lume (au ajuns si in SUA), dar sa nu transforme calusul intr-o chestie protocolar-turistica.

Spre sfarsitul celei de-a doua seri au evoluat cei din Cezieni si Valcele. Brusc piata s-a umplut, probabil ca venisera cu galerie. Se zbiera "Cezieni! Cezieni!", ca pe un stadion de fotbal. Destul de mari ca numar de jucatori, cele doua cete pareau facute din "profesionisti". Pe motiv ca urma scapa turma, ambele formatii au umflat cate un premiu. Coincidenta sau nu, fix pe ele mi le indicase la inceputul zilei de festival calusarul anonim drept castigatoare. E adevarat, au luat un premiu si cei din Sarbii-Magura.

Pe drumul spre Bucuresti, in masina, am atipit, probabil datorita soarelui care ma batuse-n cap toata dupa-amiaza. Am avut un vis ciudat, cu Mutul din Morunglav si Anda Adam intr-o ipostaza complet ireverentioasa.