Una din colegele de camera ale prietenei lui Vasile B. i-a trimis, printr-o fata pe care acesta n-o cunostea, un biletel. Colega ii fixa lui Vasile B. o intalnire ca sa-i comunice unele lucruri privitoare la biletelele pe care el i le trimitea prietenei sale. Necunoscuta, care aducea biletelul, avea privirea lunga si intrebatoare pe care o au toate fetele ce detin un secret jenant pentru un baiat. Privirea ei spunea ca ar fi preferat ca secretul sa i-l spuna altcineva.

Erau la moda biletelele. La 20 de ani, studentii descoperisera modalitatea de a-si comunica in scris ganduri si dorinte pe care n-ar fi indraznit sa le faca publice altfel. Vasile B. le cunoscuse pe toate cele sase colege de camera ale prietenei lui, insa nu se uitase la nici una ca la o fata care ar fi putut sa-i fie prietena. Le ignora ca sa nu riste sa se trezeasca, fara voia lui, indragostit de altcineva. Vasile B. nu iubea de fapt o fata anume. Iubea iubirea.

Colega de camera a colegei i-a propus lui Vasile B. sa se plimbe prin Cismigiu si sa-i spuna acolo, in parc, pe una din aleile mai putin circulate, ceea ce ar fi putut sa-i transmita foarte bine si la telefon. Numai ca la telefon, Vasile B. nu si-ar fi dat seama cat de parfumata si de prezentabila era aceasta colega, care-l prevenise ca-i vrea binele. De la ea, Vasile B. a aflat ca prietena lui le citea fetelor seara biletelele lui intime si ca toate, cu o exceptie, le comentau si se amuzau. Iar in final stabileau ce vrusese sa spuna el in subtext si cat era de sincer.

Eu nu sunt o turnatoare, s-a scuzat colega, astfel incat Vasile B. sa stie ca avea de a face cu un caracter, dar nu-i suport pe cei care-si bat joc de sentimentele unui om. Insistand, Vasile B. a aflat ca biletelele de raspuns ale prietenei lui erau compuse in colectiv, de toata camera. Cu exceptia mea, a precizat fata, care am un mare respect pentru gandurile intime. Colega colegei i-a mai zis lui Vasile B. ca prietena lui avea scrisul urat si ca biletelele erau trecute "pe curat" - cum obisnuiau sa spuna studentii despre referatele de la seminare - de Festileanu. Cine mai e si Festileanu asta?, a intrebat Vasile B. O nebuna, a raspuns lasandu-si privirea in pamant, ca Madonele lui Rafael, exceptia din camera de camin cu sase fete. Una din alea care pe urma se duce cu ciorna in alte dormitoare si discuta biletelele tale. Nu vreau sa crezi cine stie ce despre mine, dar eu ti-am adus biletelul ca sa nu mai fii bataia de joc a nimanui. Eu am un respect deosebit pentru baietii care scriu biletele atat de sincere, a mai zis ea oftand, si tot parcul s-a umplut de parfumul fetei care avea un respect deosebit pentru baietii sinceri si talentati la biletelele de dragoste.

De azi inainte esti ca si sora mea, a zis Vasile B. Da-mi voie sa-ti multumesc si sa te sarut pe obraji, in semn de apreciere. Cel mai mult la o fata eu apreciez sinceritatea.
Vasile B. a sarutat decent obrajii fierbinti si parfumati ai fetei, ocazie cu care a observat ca si in alte privinte aceasta era o exceptie. Avand un cap rotund si mic, distanta de la obrajii ei fierbinti la gura era mai mica decat la celelalte colege de la camin.