"Definitia este: 1) O operatie logica prin care se determina continutul unui concept sau al unei semnificatii, enumerand particularitatile lor de baza. 2) O fraza prin care se exprima rezultatul unei asemenea operatii. Prin definitie = prin insasi es
"Definitia este: 1) O operatie logica prin care se determina continutul unui concept sau al unei semnificatii, enumerand particularitatile lor de baza. 2) O fraza prin care se exprima rezultatul unei asemenea operatii. Prin definitie = prin insasi esenta lucrurilor." Asta intr-un dictionar la indemana oricui. Surpriza, avem de-a face cu un concept descris prin absenta unor elemente. Curat inseamna lipsit de murdarie, praf, pete, mirosuri neplacute. In cazul unui geam sau parbriz inseamna si transparent, in biologie - lipsit de germeni patogeni (bacterii, virusi), in electronica - ferit de contaminanti si produs in camere "curate". Pentru amatorii de detalii, un alt dictionar ofera nu mai putin de 49 de exemple ale folosirii cuvantului "curat", legate de moralitate, inocenta, indemanare, golirea unui recipient, lipsa de bani, spirit sportiv, tehnici de bucatarie, calitate filatelica si mai cu seama in acord cu legile unei religii, obiect care nu este tabu. O istorie a curateniei, semnata de Virginia Smith, specialista in igiena, dar si in boli tropicale, sustine ca exista in abisurile psihologiei umane un dezgust insotit de teama in fata murdariei, de "jeg lipicios". Asta ar explica faptul ca oamenii din Neolitic (pe care ne incapatanam sa-i numim primitivi) construiau latrine si rampe de gunoi. Rudele noastre apropiate, maimutele antropoide, isi petrec aproape o cincime din timp cu propria curatenie sau cu cea a celor apropiati. De ce? Curatenia pare sa aiba o functie sociala, legata de apropiere, unire si reproducere, un aspect pragmatic, ne fereste de infectii si unul moral, multe religii pun mare pret pe ritualuri legate de spalare si pe conceptul de puritate, incepand cu cea fizica. Povestile cu Evul Mediu rau mirositor nu au nici o baza in realitate, existau si pe atunci bai publice. Igiena personala poate influenta si arta, primul portret in care apare un suras cu dinti albi si stralucitori este opera pictoritei Elisabeth Vigee-Lebrun si dateaza doar din 1787. Pana atunci, ingrijirea dintilor lasa mult de dorit. Revolutia franceza aduce curatenia personala in codul de legi si o transforma atat in datorie a cetateanului sanatos, cat si in obligatie a statului atotputernic. Secolul al XIX-lea este martorul victoriei teoriei agentilor patogeni drept cauza a bolilor. Unul dintre efecte este succesul teoreticienilor curateniei ca indatorire morala. "Sapunul va poate salva viata!", sustin ei. Sensibil la opinia publica, politicianul Gladstone desfiinteaza in 1852 impozitul pe sapun, pana atunci o mare piedica pe drumul curateniei. Pasteur ii cerea brutarului sa-i impacheteze painea. Pe atunci dispare si "definitia" epidermei ca fiind stratul foarte subtire care desparte dermul de jeg... In ziua de azi se cheltuiesc in fiecare an sute de miliarde de dolari pe produse legate de curatenia individuala. Narcisism? Poate. Mai degraba satisfacerea unei nevoi adanc inradacinate de bunastare fizica si mintala. Ceva mai de curand, specialistii au observat ca tot ceea ce este "murdar" poate juca un rol important in buna functionare a sistemelor imunologice. In 1989, igienistul britanic David Stratham observa ca in familiile cu multi copii unde fratii si surorile mai mari aduc in casa microbi si virusi, care stimuleaza reactiile imunitare, cazurile de astm la fratii mai mici sunt cu mult mai rare. La fel bolile sistemului digestiv, dermatitele si chiar unele leucemii infantile. El sugereaza sa evitam curatenia excesiva, a noastra, a animalelor de casa, hainelor, mancarii, veselei si tacamurilor sau jucariilor. "Am vazut cu ochii mei copii care ling podelele in policlinici, mananca inghetata aruncata pe trotuar de un frate mai mare sau culeg ce cade din sandvisul unui alt copil", afirma Stratham, "fara sa li se intample nimic rau". Asa o fi. Surprinzator sau nu, cei care au privit cu mult scepticism regulile de igiena au fost tocmai medicii. Multi dintre ei le dispretuiau si nu se spalau pe maini nici macar atunci cand asistau o nastere - febra puerperala a disparut doar atunci cand Semmelweiss si-a impus punctul de vedere la o maternitate din Viena. Pe vremea unui stagiu la clinica de boli contagioase din Clujul indepartatei mele studentii, pe Strada Fericirii, nu departe de coltul cu Strada Aventuroasa, mi-am intrebat un coleg de ce nu se spala pe maini inainte de a fuma. Mi-a raspuns cu un suras dispretuitor: "Sunt prieten cu Pasteur, colega!". Merge si ca epitaf...
Despre autor:
