Cine pierde nu cistiga. Romaneste e altfel: cine pierde stabileste ca a cistigat. Parlamentul si Guvernul s-au incordat din toate regulamentele si l-au acuzat pe Traian Basescu de nelegiuirea suprema: incalcarea Constitutiei.

Toata lumea, in frunte cu parlamentarii si liderii de partid, stia ca acuzatia e o plasmuire. Dar cinci partide parlamentare si liderii lor aveau nevoie ca de aer de suprimarea presedintelui. Trebuiau sa gaseasca ceva: un pretext, o cursa, un antidot la raul de Basescu. Ceva nu mai mergea, in prezenta si sub criticile lui Basescu. Ce se blocase? Afacerile, traficul si puterea. Urmez logica cea mai simpla. Acuzatia de incalcare a Constitutiei a fost respinsa de Curtea Constitutionala. Sustinatorii acuzatiei n-au incercat nici o clipa sa arate ca au dreptate. Parlamentarii s-au adunat solemn si au vorbit suburban de intestinele lui Basescu: betivul, tiranul, mincinosul. Nimic despre Constitutia violata. Adevaratul motiv al asaltului asupra presedintelui a ramas ascuns. Dar nu de nebanuit. Inculpatul Basescu vorbise nepermis de clar despre afacerile parlamentarilor, despre legile croite in folosul firmelor lor, despre presiunile asupra procurorilor si a magistratilor. Concluzia: asta i-a innebunit pe parlamentari si pe liderii de partid. Mai mult: ei nu s-ar fi pus in miscare daca presedintele critica in vint. Inseamna ca sistemul fusese blocat.

Cind s-au apucat de suspendarea presedintelui, parlamentarii si liderii de partid si-au adus aminte, in sfirsit, de electorat. Dupa ce au izgonit doi ani si jumatate orice forma de intilnire cu alegatorii, parlamentarii au decis ca, totusi, electoratul exista. Dar numai daca il doboara pe Basescu. Alegatorii le-au trimis vorba ca sint beti. Cind unul iti spune ca esti beat, nu-l lua in seama. Cind doi iti spun ca esti beat, du-te si te culca. Cind sase milioane iti spun ca esti beat? Raspunsul invinsilor: parlamentam si guvernam! Pentru ca ne doare undeva (nu la cap) de povestea cu democratia electorala. OK?

De aici incepe pericolul mortal. Mi-e frica pentru Romania si mi-e sila de perversitatea criminala a parlamentarilor si a liderilor de partid. Le-am spus ce credem si ridica din umeri. Nu pleaca, desi proiectul lor fundamental a fost maturat de alegatori. Cine sint, deci, acesti oameni si ce e acest sistem in care democratia electorala e opium pentru observatori? Cine, daca nu agentii acoperiti ai dictaturii oligarhice, cea mai placuta, moliceana si bine finantata dintre dictaturi? Regimul pe care il urzeste oligarhia de drept parlamentar e o democratie clientelara, cu locuri de odihna nelimitate la Rompetrol si doi sechestrati: justitia si electoratul. Prima urmeaza sa devina o uzina de proceduri. Ea se va ocupa de furtul de gaini, cu precadere in cazul in care gaina a fost sustrasa din colectia unui senator si cu exceptia cazurilor in care gaina a fost sustrasa pentru colectia unui senator. Pe alegatori ii asteapta functia de carne de tun electorala: masa se prezinta la urne o data la patru ani si trimite in Parlament o lista pusa la cale de un kapo de partid. Cine voteaza cu ambitia sa schimbe ceva e un prost. Cu apartamentul de bloc, tarlaua de capsuni in Spania si lipsa lui de penetratie in SIF-uri cu tot. Asa e si asa va fi in democratia lor. Sint beti de putere si vor sa mai bea. Tot.