Marele conicar dramatic, George Banu, a cucerit cu verva si umorul sau publicul venit in numar mare, la Biblioteca "Astra" din Sibiu in ciuda unei ploi torentiale ce parea ca nu se mai sfirseste, la conferinta sa pe tema "Actorul european: identitate continentala si diferenta culturala."

Banu a inceput prin a spune ca modelul actorului european este o fictiune catre care tindem, un orizont de asteptare. Facind deosebirea dintre actorul european si cel oriental, Banu a explicat ca orientalul se caracterizeaza printr-o buna memorie. Pastreaza intacta traditile pe care le trasnsmite din generatie in generatie. Actorul european are in schimb multa libertate. Teatrul european e un proces democratic. Vorba lui Pier Paolo Pasolini: "Nu sintem multi, dar toti venim din Atena." Libertatea, discursul, gindirea critica, acestea sint apanajele actorului european. Dar actorii europeni sint despartiti intre ei de criterii culturale, politice si lingvistice. Vesticii in general nu-i suporta pe actorii estici pentru ca li se par prea agresivi. Asta pentru ca pentru vestici teatrul e doar o arta, pe cind pentru estici, care au cunoscut comunismul, e o forma de lupta. Esticul nu e doar actor, ci si soldat.

George Banu a declarat ca nu crede in actorul ce joaca in mai multe limbi. "Actorii prosti pot juca in cite limbi vor pentru ca oricum nu au ce spune, dar un actor mare nu se poate simti pe deplin implinit decit in limba materna. "L-am vazut de pilda pe Caramitru jucind la Edinburgh. Engleza lui e foarte buna, nimic de zis, dar parca juca in cirje. Eu, cunoscindu-l, mi-am dat seama ca era departe de a fi el insusi. Limba structureaza chiar si subconstientul. Cu atit mai mult, deci, influenteaza jocul actorilor. Am fost cindva la un seminar in Africa si actorii africani, proveniti din diverse tari si triburi, spuneau niste texte in franceza. "Sunt foarte slabi actorii astia", am spus unui coleg. "Da, dar nu uita ca nu joaca in limba lor." Si atunci mi-a venit ideea sa le spun sa pregateasca pentru a doua zi aceleasi texte in dialectul lor. Nu trebuie sa va mai spun ca a fost un spectacol fulminant. Limba in cate te-ai nascut te pecetluieste pe veci. Asa cum eu, de exemplu, simt romaneste, dar gindesc in franceza. Afectiv sint roman, intelectual, francez. Intre expresiile "Ce balamuc!" si "c’est une bordel", prefer balamucul bordelului. Imi este mai aproape."