La moarte politica, pe toate aceste ramasite infecte ale tranzitiei, politicieni de toate culorile, dar de un singur tel. Violul bunei-credinte contra voturi aici si-acum.

Am tot crezut o vreme ca o data cu Basescu aceasta cultura a raptului electoral va lua sfirsit. M-am inselat. Al treilea presedinte al Romaniei democrate a ridicat-o la rang de arta. Americanii o numesc peiorativ si eufemistic in acelasi timp guvernare-prin-sondaje. O putem traduce, aici la noi, si prin populism de tip fast food. Da, societatea romaneasca evolueaza mai rapid decit clasa noastra politica, aici Basescu are dreptate, dar diagnosticul il priveste in egala masura. Pentru ca ceea ce-i contrapune e la fel de nociv. Pe ei ii stiam, in ce-i priveste ne-am interzis de mult orice iluzie, dar pe dumneavoastra, domnule presedinte, abia

de-am inceput sa va ghicim. Ultimul nimic pe care ni l-ati servit, ca de obicei, la ore de maxima audienta e discursul de miercuri din Parlament. Un nimic perfect. Ati cerut demisia Guvernului si alegeri anticipate, stiind ca nici una, nici alta nu sint realizabile decit prin negocieri cu „oligarhii". Dar va faceti in continuare un titlu de mindrie din a nu negocia nimic si de a le cere sa se autodizolve. Un nonsens. Stiu teoria. Nu negociezi cu ei, pentru ca la prima dovada de slabiciune iti dau in cap. Filosofie de aurolac, domnule presedinte. Dar ce conteaza cit timp ceea ce vinde e doar razboiul. Invingatori si invinsi. Satisfactia imediata, rod al obsesiei pentru aplauze, al patologiei victimizarii, punctate inevitabil de deliruri mesianice, al smecherismului cu pretentii de real-politik. Sa tragem linie. Toate marile proiecte care si-au dovedit urgenta, recunosc, mai ales datorita dumneavoastra, incepind cu modificarea Constitutiei, schimbarea sistemului electoral, reforma reala a Justitiei, au fost ratate deja. De ce? Pentru ca mai important a fost sa le spargi in capul adversarului politic decit sa i le bagi pe git.

Ele ar fi reformat cu adevarat si clasa politica, si calitatea imediata a guvernarii, si nu inlocuirea unui liberal cu un pedist sau a unui pesedist cu un penegist, in urma unor alegeri anticipate oricum iluzorii. Aveti totusi un mare merit. Ne-ati indicat limita ultima a sistemului care v-a dat nastere. Ridicind stacheta smecheriei politicianiste la nivel maxim, ne-ati aratat in splendoarea ei si goliciunea celorlalti. I-ati provocat sa va imite dezvaluindu-si incompetenta crasa pina si in nemernicie. Au intrat ca oile intr-un razboi la care nu se pricep, numai de dragul de a va ajunge la nas, epuizind si ultimele resurse de civilizatie politica. Ni i-ati scos in piata publica. Aceasta e singura dumneavoastra realizare notabila. Dar nu de asta aveam nevoie in primul rind, ci de schimbari palpabile si pe termen lung. De constructii care poate omoara procente in sondaje, dar lasa urme adinci in viata celor care va mostenesc. Ati preferat razboiul. Dar ca orice razboi, si cel politic are un pret pe care insa nu-l platesc niciodata generalii, ci doar mortii de pe cimp si doua-trei generatii viitoare. Nu dau doi bani pe galoanele voastre, cistigate la bursa flaminzilor, domnilor generali ai politicii romanesti. Nu dau doi bani pe istoria care va va retine vreun merit. Pentru ca adevarata istorie e doar a mea, si ea nu are mai mult de doua capitole: dispretul meu si talonul vostru de pensie.