Campania realizata de Punct Advertising pentru DERO - „Parfumul Anilor Cei Mai Frumosi" (corect romaneste mi s-ar fi parut, totusi, „Parfumul Celor Mai Frumosi Ani") imi aduce aminte de bancul acela cu cei doi pensionari sovietici. Il stiti, cu siguranta: doi batrini rusi stau de vorba si unul se trezeste zicind: „Ehei, ce bine era pe vremea lui Stalin!". Celalalt isi ia seama: „Cum era bine? Ai uitat de arestari, de teroarea politica, de Gulag?" „Da, dar cum mi se scula pe vremea aia!...", ofteaza melancolic cel dintii.

Cer scuze celor mai sensibili pentru vorba proasta, dar bancul ilustreaza foarte bine felul in care ne raportam la trecut. „Cei mai frumosi ani" din campania DERO (’60-’70-’80) sint de fapt anii in care eram urmariti de Securitate, in care unii dintre noi mureau in puscarii sau la Canal, in care oamenii se turnau unii pe altii, chiar rude fiind. Ca sa nu mai vorbim de alimentele cumparate de baza pe cartela, de rafturile de la Alimentara in care gaseai numai borcane de compot necomestibil, de orele pe care le pierdeam stind la coada din toiul noptii pentru a prinde un litru de lapte („Dati cite unul, sa ajunga la toti!"). Dar de perioadele in care se intrerupea curentul si stateam la lumina luminarii, va mai amintiti? Dar de frigul cumplit din apartamente in timpul iernii? Dar de politica demografica a lui Ceausescu, in urma careia femeile se nenoroceau incercind sa-si provoace avorturi? Dar de oamenii ucisi in timp ce incercau sa evadeze din lagarul socialist?

In realitate, a fost una dintre cele mai negre perioade din istoria Romaniei si a fiecaruia dintre noi, ca romani, iar parfumul acelor ani este cit se poate de pestilent. Dar am uitat de toate acestea si singurul lucru de care ne mai amintim acum este faptul ca de acea perioada se leaga tineretea noastra. Si oftam melancolici, ca niste sovietici iesiti la pensie ce sintem.